Am dat de curând peste o chestie extrem de interesantă. E vorba de un ad-campaign la îmbrăcămintea Shai, conceput de agence7seven.
Evident, e vorba de sex, şi încă varietatea hard. Videourile sunt, în schimb, montate genial, aproape artistic. E cel mai bun montaj pe care l-am văzut în această industrie. Soundtrackul (superb) pentru toate trei este acelaşi, No reason to be shai, de nventa. Băieţii de la agence7seven au acoperit majoritatea cazurilor:
* ff
* mf
* şi da, chiar şi mm.
După cum aţi văzut, marea idee este capabilitatea de a pauza video-ul şi vedea informaţii despre hainele purtate de actori. Mişcând mouseul deasupra video-ului, de fapt un fişier interactiv flash, aceasta se opreşte; mişcând mouseul deasupra unui punct verde, apar informaţii despre respectiva haină.
Ceea ce m-a fascinat a fost în primul rând calitatea clipurilor, cum spuneam, montajul fiind de nota zece. Dacă şi luminile ar fi fost gândite altfel, clipurile ar fi fost perfecte. În al doilea rând, ideea aceasta de advertising este extrem de inovativă, cu un mare potenţial: ne putem închipui, de exemplu, show-uri gen Seinfeld transmise exclusiv on-line, gratis, câştigând bani din reclamele înglobate în ele. Putem merge mai departe, dincolo de entertaiment: de la educaţie la politică sau campanii sociale/de informare, multe alte domenii ar putea profita enorm de interactivitate, o interactivitate pe care televiziunea nu o poate oferi. Într-un fel, campania Shai e încă un cui în coşciugul mediei tradiţionale, alături de modelul promovat de Nine Inch Nails/Radiohead (respectiv borcanul de bacşiş: dacă vrei, dai, dacă nu poţi să iei şi pe gratis. Da, au făcut milioane aşa, care au intrat în totalitate în buzunarul lor).
Mergând şi mai departe, putem să ne imaginăm o lumă descentralizată, fără marile conglomerate media, în care mici producători îşi lansează contentul originar pe net, fie el film, muzică, sau scriiitură (ficţiune sau non-ficţiune). Casele de producţie, editurile*, studiourile de film, televiziunile, au făcut bani din simpla distribuţie de content, şi au făcut bani frumoşi. Astăzi, internetul le poate prelua rolul fără nici o problemă, iar acei bani frumoşi se pot îndrepta în totalitate spre cei ce produc contentul.
*După cum ştiţi, pe blog am ceva cărţi digitizate. Sunt puse online pentru un singur motiv: să enerveze editurile, şi, undeva în fundal, anticarii care cer şi 50 RONi pentru o carte. Personal, mi-ar plăcea la nebunie o lume în care, să zicem, există trei traduceri pentru acelaşi roman, le downloadezi, te uiţi pe ele, şi laşi un bănuţ (prin paypal) traducătorului care ţi-a plăcut cel mai mult. Iar dacă ţi-a plăcut cartea, mai laşi un bănuţ şi autorului original. Astăzi, autorii sunt plătiţi 5-10% din preţul cărţii, iar 30-40% este luat de librărie (!).
Deci dacă vreţi să vă ajutaţi autorii preferaţi, scanaţi-le cărţile. Pe termen lung, câştigul lor va fi enorm.
G.
Read more....
