sâmbătă, 30 decembrie 2006

Titu Maiorescu de Eugen Lovinescu

Download links:
http://www.mediafire.com/?9mmzzh4un05
http://rapidshare.com/files/34607204/Titu_Maiorescu_de_Eugen_Lovinescu.rar

PDF/Word, ~730 de pagini, OCRed, searchable (text under images)

Editura Minerva a luat initiativa retiparirii unuia dintre cele mai considerabile monumente monografice ale literaturii noastre critice: T. Maiorescu de E. Lovinescu. Aparuta in 1940, anul comemorarii a o suta de ani de la nasterea lui Maiorescu, dar conceputa si redactata in esenta cu cativa ani inainte, cartea lui Lovinescu este una dintre acelea de mare rezistenta la actiunea de macinare a timpului si in care se incruciseaza si azi (ba poate chiar : mai ales azi) multiple linii de interes.

Noutatea cartii lui Lovinescu nu consta in aceea ca ofera o imagine noua a figurii Iui Maiorescu ci in faptul ca izbuteste sa reconstituie cu luciditate critica aceasta figura. Aceasta inseamna trecerea de la hagiografia unui S. Mehedinti sau I. A. Radulescu-Pogoneanu la istoria critica a unei personalitati si a epocii in care ea si-a desfasurat activitatea. E de fapt cel mai greu examen pe care Maiorescu a trebuit sa-l accepte sau sa-l sustina: intrarea, sub specia luciditatii, in constiinta viitorimii. Paginile lui Lovinescu au fixat coordonatele acestui proces, care se continua si azi fara a suferi schimbari esentiale.

Acelaşi lucru îl putem afirma despre alte figuri pe care istoriograful lui Maiorescu le centrează în jurul acestuia – şi numim la întâmplare câteva: Alecsandri, Zarifopol, G. Călinescu, Perpessicius. In felul în care-i schiţează el istoria, maiorescianismul e când o problemă de raporturi efective, uneori chiar foarte intime, cu autorul Criticelor, când o problemă de valorificare a unor principii – dar nu a tuturor principiilor – pe care acesta le-a pus în circulaţie. întrucât procedarea aceasta pare să fi avut succes la critica noastră mai tânără (iar printre mai vechii critici, la Pompiliu Constantinescu) şi a început să se vorbească de maiorescieni pe simplul temei, atât de general încât după noi îşi pierde reala semnificaţie, a aderării la principiul „autonomiei esteticului", vom stărui să susţinem că monografia lui Lovinescu, cu toată marea ei valoare ştiinţifică, este un text care larândul lui trebuie privit cu cea mai mare luciditate şi lipsă de preconcepţiuni. Figura lui Maiorescu este un subiect de meditaţii pentru orice critic, şi orice critic poate să caute să se definească prin ea, sau numai rapor-tându-se la ea, aşa cum Lovinescu însuşi într-un anume moment al carierei sale a încercat să facă. Ni se pare chiar că acest proces este în curs. Oricum ar fi, marea monografie a lui Lovinescu e tocmai un argument întru aceasta şi de aceea trebuie cunoscută negreşit şi de cercuri cât mai largi, ca un document de primă importanţă al literaturii noastre critice.


Una din cele mai bune monografii despre Titu Maiorescu. S-a ocruit foarte bine.


G.


0 comentarii: