You will have to get used to living without results and without hope.

vineri, 28 decembrie 2007

Să renunţăm la Insula Şerpilor

Românii au un fetiş: le place să se împuşte singuri în picior, lucru pe care cred că l-am mai menţionat.

De data asta, insistă să-i supere pe ucranieni. Ei vor Insula Şerpilor să fie declarată... ei bine, insulă, spre deosebire de Romania, care susţine că e doar o stâncă mare.

Dacă e insulă, atunci Ucraina are drept exclusiv de exploatoare a platformei continentale, pe o rază de 370 de km (12,800 km2)[1]. Dacă e stâncă, atunci şi România are o parte din ce-i sub platformă.

Din păcate, nu-s prea multe sub platforma continentală: doar 10 000 000 de tone de petrol[2] şi un miliard de tone de gaz. Adică 1 360 000 de barili de petrol[2.5].

România produce 119 000 barili/zi petrol[3] şi 11,22 miliarde m3/an gaz natural[4].

Deci România se judecă cu Ucraina la Haga pentru 10 zile de petrol şi o lună de gaz. Şi nici măcar nu sunt rezerve sigure[5]! Ca să nu vorbim de faptul că oricum în cazul de faţă vom împărţi petrolul cu Ucraina, şi probabil nu 50-50.

Ce-i drept, exprimaţi în dolari, barilii de petrol şi metrii cubi de gaz sună impresionat: 4 miliarde de dolari. Să nu uităm însă că am avem alocaţi de la UE în jur de 20 miliarde de euro pentru următorii 5 ani (contribuţia noastră fiind de aprox. 1 miliard/an)[6], plus 2 miliarde încă necheltuite de la vânzarea BCR.

N-ar fi mai bine pentru România să renunţe la orice pretenţie legată de Insula Şerpilor, în schimbul unor relaţii cordiale cu Ucraina? Avem alte probleme cu ei, poate mai importante: Delta Dunării şi canalul Bîstroe, situaţia minorităţii române din Ucraina, o frontieră mare de securizat. Mai mult decât atât, ucrainienii ne sunt şi ne vor fi vecini mult timp de acum înainte, şi e bine să ai o relaţie de prietenie cu vecinii, mai împrumuţi un ou, nişte zahăr.

În final, trebuie să ne întrebăm: Ce valorează mai mult: sub 2 miliarde de dolari sau o relaţie armonioasă cu un vecin? Banii vin uşor, dar prietenii se câştigă greu...


Read more....

marți, 25 decembrie 2007

Hi5-ul va fi televizat

Give me attention.


Give me adoration.


Give me a break.


Chuck Palahniuk - Invisible Monsters

"I want everybody to see me because I'm hot."

...e motivaţia pentru care o tânără copilă vrea să apară în Girls Gone Wild. Articolul continuă:

"It's then that it hits me: This is so much bigger than Francis. In a culture where cheap and portable video technology lets everyone play at stardom, and where America's voyeuristic appetite for reality television seems insatiable, teenagers, like the ones in this club, see cameras as validation.

I ask her why she wants to get noticed. "You want people to say, 'Hey, I saw you.' Everybody wants to be famous in some way. Getting famous will get me anything I want. If I walk into somebody's house and said, 'Give me this,' I could have it."

Rândurile de mai sus sunt o explicaţie, poate, şi pentru fenomenul autohton al hi5-ului. Toţi vrem să fim cunoscuţi, să fim faimoşi, to get noticed. Unii scriu pe blog. Alţii/altele pun poze sexy pe hi5. Acestea sunt timpurile pe care le trăim; asta e lumea pe care ne-am construit-o singuri şi e cea mai bună dintre toate lumile posibile.

În blogosfera românească e un obicei să fie înfierate public profilurile cu poze sexy. E un subiect ce practic se scrie singur şi care aduce mult trafic. Puţini însă realizează partea lor de vină în fenomenul pe care îl care condamnă şi ironic să vezi, în acelaşi blog, pe de o parte promovate centrefolds-urile şi pe de altă parte înjurat hi5-ul.

Trăim în vremuri de falsă pudoare, definite de ipocrizie. Exaltăm corpul şi îl respingem, cumpărăm FHM et co. dar blamăm adolescentele care se dezbracă pe hi5. Asta e gândirea burgheză, şi aşa va rămâne mereu, imposibil de schimbat.

Sidenote: poţi să fii incredibil de sexy şi altfel. Din păcate, e mai complicat decât cu pozele uploadate pe hi5.


Read more....

sâmbătă, 22 decembrie 2007

Despre tortură (I)

Un american încearcă pe pielea lui waterboarding-ul. Iată experienţa sa:

So much talk of waterboarding, so much controversy. But what is it really? How bad? I wanted to write the definitive thread on waterboarding, settle the issue. Torture or not? [...]

I figure I would be a good test subject. I am incredibly fit and training for a 100 mile endurance run. The main thing about such an event is ability to tolerate pain. I am good at this. I am trained. I also have experience with free-diving from my college days. I once held my breath for 4 minutes and two seconds. Once, while training as a lifeguard I swam laps without breathing until I passed out, so that I could know my limits.

To determine whether waterboarding is an acceptable interrogation technique or torture I must research it an then undergo it myself. [...] So, here's what I would do. First I would google waterboarding to understand the basic concepts than I would try it on myself. First, self inflicted and then, if necessary, inflicted by my wife.(she has no problem torturing me. We've been married almost 15 years.)

These are the results of my research and experience:

The goal of waterboarding is to simulate drowning without the actual drowning or inhalation into the lungs. In order to accomplish this the subject is forced to lie on an inclined plane with his head lower than his lungs and then water is dumped onto his/her face (always keeping the lungs above the "Water line.") This simulates drowning and causes a panic.

There are some advanced techniques that make this more extreme, but that's the basic concept.

Easy enough to duplicate. I have an inclined weight bench and a watering can. No problem. I lie on this and tilt the watercan to pour water on my mouth and nose. Water goes up my nose causing me to gag and choke and splutter, but after a try or two I'm able to suppress my reflex, relax breathe in shallowly and then expel rapidly (shooting out the water) and maintain my composure. This is not too bad. with my diving experience, you would never break me this way. I can't believe those Al-Zarqawi guys were such pussies.

Back to researching the advanced techniques:

The first of these is wet rag in mouth. I try it. Ok, I can handle this too. It makes it a little bit more difficult to maintain control. I didn't realize it, but the first time around I was selectively breathing through either mouth or nose, to help maintain control. The wet rag eliminates the mouth as an option. You have to really concentrate to maintain control, breathing very shallowly on the inhale and not allowing yourself to exhale until you have a good lungfull with which to expel the water in you nose throat and sinuses. Then, you have to inhale slowly but fast enough to pull in a lungful of air before your nose throat and sinuses fill up. Difficult, but doable with some self-control. I can see where this would get very unpleasant if you lost control, but still, not terrible, not torture, per se in my book. It wasn't as bad as my vasectomy or last root canal.

Next up is saran wrap. The idea is that you wrap saran wrap around the mouth in several layers, and poke a hole in the mouth area, and then waterboard away. I didn't reall see how this was an improvement on the rag technique, and so far I would categorize waterboarding as simply unpleasant rather than torture, but I've come this far so I might as well go on.

Now, those of you who know me will know that I am both enamored of my own toughness and prone to hyperbole. The former, I feel that I am justifiably proud of. The latter may be a truth in many cases, but this is the simple fact:
It took me ten minutes to recover my senses once I tried this. I was shuddering in a corner, convinced I narrowly escaped killing myself.

Here's what happened:

The water fills the hole in the saran wrap so that there is either water or vaccum in your mouth. The water pours into your sinuses and throat. You struggle to expel water periodically by building enough pressure in your lungs. With the saran wrap though each time I expelled water, I was able to draw in less air. Finally the lungs can no longer expel water and you begin to draw it up into your respiratory tract.

It seems that there is a point that is hardwired in us. When we draw water into our respiratory tract to this point we are no longer in control. All hell breaks loose. Instinct tells us we are dying.

I have never been more panicked in my whole life. Once your lungs are empty and collapsed and they start to draw fluid it is simply all over. You know you are dead and it's too late. Involuntary and total panic.

There is absolutely nothing you can do about it. It would be like telling you not to blink while I stuck a hot needle in your eye.

At the time my lungs emptied and I began to draw water, I would have sold my children to escape. There was no choice, or chance, and willpower was not involved.

I never felt anything like it, and this was self-inflicted with a watering can, where I was in total control and never in any danger. If I had the choice of being waterboarded by a third party or having my fingers smashed one at a time by a sledgehammer, I'd take the fingers, no question. I can hardly imagine worse. I'd prefer permanent damage and disability to experiencing it again. I'd give up anything, say anything, do anything.

And I understood.

Posted by ParentalAdvisory: "Now see, you were in a controlled enviroment and found it to be torture. Now imagine you have some scumbag CIA or military officer doing this to you not knowing what else they're capable of. That's like 20x the fear, IMO, of what you went through!"

I don't think it would really matter whether the scumbag in question was CIA, Al Quaeda, my wife or you. After experiencing it, I'm not sure it would necessarily be worse if somebody else was doing it, it would just be more protracted.

Frankly, it felt infinitely terrible. The reaction was totally involuntary and totally automatic even though it was self- inflicted. It would be worse if somebody else was doing it because they might not realize when you reach that magic point and keep doing it, but really I found that magic point to be as bad as it can possibly get whether I did it or somebody else.

Originally Posted by gonzomax: "There have been cases of soldiers going through waterboarding in training and having psychological damage from it. Both you and the soldiers had an advantage. You did not have it done by an enemy that hates you and may screw up and kill you."

You say that, and it may be true. I'm trying to be honest about this, and I think you're wrong.

In most normal situations where pain is involved, it feels to me like control is important. Things that would otherwise be horrifying and intolerable were livable when I felt like I was in control. For three examples, I had third degrees burns on my hands when I was a kid, bad ones. Once the damage was done it, hurt terribly. It was horrifyingly bad, the worst physical pain I ever felt, and it went on and on.

But I was still me. I could feel myself through the pain. I knew that the doctors who were washing or scraping my hands to eliminate infection or scarring were trying to help me not hurt me, and I could keep myself still and I was in control.
Similarly, I was in control during my vasectomy which was pretty damn painful and uncomfortable. I was in control during a root control.

With the waterboarding, at the moment I hit the magic spot where I was drawing water in, I was no longer me, I was no longer in control. It felt out of control and dying.

I honestly feel that it doesn't matter who's doing it, that the matter of control was inconsequential, totally involuntary and besides the point.

In short, this was on a totally different level than anything I had ever felt before. It felt like an automatic hardwired panic.

The loss of control may prime you beforehand. The fear may get to you, and it may last longer if somebody else is doing it to you. In the lasting longer, it may be worse in quantity, but you really can't get worse than infinite and total surrender and panic, and that's what it felt like.

Does that make sense?

It's not so much the pain. The pain itself is simply discomfort. There is a total instinctual panic that I felt that was not only uncontrollable, but seemed to me that the very idea of seeking to control it is itself inconceivable.

Pure hardwired instinct.

Originally Posted by ParentalAdvisory: "I get it, dying is dying is dying. But you weren't in any kind of confinement with people who could care less about you. IMO, you would have a different experience with having terrorists do it to you, and another with your wife doing it to you. No doubt however, you've had some extreme feelings after having done it yourself now giving you a new perspective, but I still feel it would be a heck of a lot worse if you were detained and it performed by nut jobs."

Ok. You're allowed. It seems logical. I would normally agree with you. For example, I voluntarily got vasectomized. It hurt. It was bad and scary. It would have been horribly worse if it was involuntary and in a torture situation.

This was different though.

I'll try to explain it. Even though the situation I described of the vasectomy would be horribly worse if it were involuntary, without anesthesia, and done malevolently, all the things that would make it worse would be things that would prey upon a lucid mind. It is conceivably possible that if you are tough enough, you could tough it out.

Waterboarding feels like it completely bypasses lucidity, or anything that's in your control. The psychological aspects would be terrifying going into it, no doubt. I just feel that the actual sensation is on a whole different order.

Originally Posted by ParentalAdvisory: "I see where you're coming from. I guess our disconnect is the AFTER feelings. You likely aren't going to be PTSD on us. Where as someone in Gitmo having the same thing done to them will carry that weight on with them for the rest of their lives, assuming they survive it."

Well, then we have no disconnect. Ten minutes after, I was fine. There was just no chance I was gonna let it happen again. If somebody was doing it over and over again, one might go permanently mad. No question in my mind.

All I was trying to say is that once you have totally and complete panic and surrender, you can't surrender or panic to any greater degree.

I sure hope it's true, and objectively I beleive it's true. But, I don't think the sensation could be worse, it could just damage you more by lasting. I found it true in my ultramarathoning that when things hurt as bad as they possibly can, they just don't get worse.

To quantify it, look at it this way. Let's say the maximum human distress a person can voluntarily withstand is 10.

Waterboarding was a 1,000.

It's not pain. It's in a totally different league. It's something different. It's like somebody pulling your plug.

I did read up quite a bit before I tried it. The main danger is cardiac arrest. It will take you three to four minutes to asphyxiate. Waterboarding will take you about ten seconds before total surrender. Just long enough for your lungs empty, and begin to draw water.

From my understanding, you are in no physiological danger (besides the cardiac arrest thing) as long as you keep your lungs above the water line. You won't actually drown. The problem is that your body doesn't know this and your reaction is completely involuntary.

So, I have no doubt that it can be done safely. Which has nothing to do with the fact that as far as I'm concerned it is the worst torture imaginable.

I understand the CIAs point, or anybody who might defend it. "Hey, it's easy. It's safe. They give up instantly. There's no physiological damage. It gets total capitulation."

I believe those points are true and valid.

My merest taste simply suggests that by any definition of torture this is as bad as it gets. While on the surface, it doesn't seem that bad, it is worse than you can imagine.

You can't do this to another human being and stay human and remain moral.

Thread-ul original se găseşte aici.


Read more....

vineri, 21 decembrie 2007

Din nou despre marele R

Se dă un filmuleţ relativ amuzant, cu un comentariu relativ neutru, postat de Zoso, relativ aici. Fiindcă filmuleţul conţine un rrom, rasismul congenital românesc îşi scoate căpşorul, tunând şi fulgerând împotriva naţiei brune cotropitoare.

Astăzi, cel cotropit îi eCostin.

În postul său, eCostin face câteva afirmaţii care ar trebuit să poarte vestitul tag al Wikipediei, [citation needed]: că poliţia dă ture prin cartierul lui rar, de frică, că (mai) toţi infractorii erau ţigani. De fapt (dacă tot e să facem afirmaţii fără fundament), ştim cu toţii că cei mai mulţi infractori sunt români, iar poliţia nu patrulează fiindcă sunt de fapt zombi în solda hoţilor români.

În general, eCostin tratează filmul ca ilustrând problema rromilor, ce stau toată ziua şi o freacă aiurea şi/sau intimidează delicatul popor român. Bineînţeles, lucrurile sunt mult mai prozaice: nu e vorba decât de nişte high-school bullying. În cazul de faţă, chiar justificat, având în vedere că "inculpatul" l-a lovit pe "ne ve" pe "reclamant". Mai mult, e parfum faţă de ce bullying am avut parte/am văzut când eram la liceu, la Doamna Stanca/Marin Preda, undeva prin Giuleşti. Iar the bullies nu erau ţigani, ci români sadea, de familie bună (cum se zice).

Închei cu un citat din Adrian Stanciu, editorialist la Wall Street:

"Nu etnia e problema, ci excluderea ei brutală din societate. Când ai crescut dispreţuit, batjocorit şi umilit, într-o familie săracă cu părinţi infractori, e greu să ai sentimente pozitive şi obligaţii morale faţă de cei care te umilesc. E un război surd: noi contra ei."


Read more....

marți, 18 decembrie 2007

Hero of the day: Chris Dodd

Chris Dodd e un senator american. A iniţiat un filibuster împotriva unui proiect de lege ce ar fi acordat imunitate retroactivă firmelor de comunicaţii care au spionat cetăţenii americani la cererea Washingtonului. Actuala lege expiră în februarie 2008.

Astăzi Harry Reid a anunţat amânarea dezbaterii până după anul nou.

Pentru că a luptat aproape singur1 împotriva avansului statului poliţienesc, Chris Dodd, senator democrat, este azi Hero of the day.


1A fost susţinut doar de senatorii Brown, Boxer, Kennedy, Feingold, Wyden.

Read more....

duminică, 9 decembrie 2007

Happy Bday!

Hey Jim, wherever you are, (a little delayed) Happy Birthday!


Read more....

vineri, 7 decembrie 2007

De ce iubesc România

Nu am nici un motiv să iubesc această ţară.


Read more....

vineri, 23 noiembrie 2007

Misterul nordic

Pentru numele bunului Dumnezeu, care e faza cu norvegienii?! Nu sunt şi ei oameni, ca noi toţi? Au alt genotip? Nu sunt Homo Sapiens?

De ce acolo sus, în nord, există oameni, iar jos, în sud, doar animale...


Read more....

duminică, 18 noiembrie 2007

Cretinul zilei: Vasile Astarastoaie

Vasile Astarastoaie este preşedintele Comisiei de Bioetică din Ministerul Sănătăţii. Datorită lui în România nu există acord prezumtiv pentru donarea de organe, la fel ca în restul Europei.

Iată argumentaţia lui:

"Transplantul este o formă de canibalism non-oral. În societatea românească mai există încă un respect faţă de cultul morţilor şi faţă de tradiţia familiei, nu ca în alte societăţi occidentale, unde fiul îi imprumută bani tatălui cu dobândă. Moartea cerebrală e o noţiune impusă cu argumente pragmatice şi ar putea duce la abuzuri din partea medicilor“.

Ar fi amuzant dacă nu ar fi tragic: sunt 1800 de oameni pe listele de aşteptare. Pentru că a refuzat să le dea o şansă, Vasile Astarastoaie este azi Cretinul zilei.

Update: Mai nou, Astarastoaie vrea legalizarea mitei date doctorilor. Se pare că vrea altă nominalizare la Cretinul zilei (n-o va primi). Dacă vreţi, înjuraţi-l pe blogul lui.


Read more....

vineri, 16 noiembrie 2007


Propoziţia care (mă) tulbură:

Omul şi-a blindat locuinţa cu detectoare de gaze, fiindcă metanul nativ este inodor din cauză că n-are mercaptani în el. [sursa]


Read more....

marți, 13 noiembrie 2007

No comment

Fiero di essere umano


Read more....

duminică, 11 noiembrie 2007

FreeRice sau Filantropica pe web

FreeRice. Îţi îmbunătăţeşti vocabularul şi ajuţi să hrăneşti oameni disperaţi.

The perfect site.

Tu înveţi un nou cuvânt, un amărăştean primeşte 10 boabe de orez. Iar cei din spatele site-ului câştigă 6 300 de dolari pe zi.

Să facem nişte calcule.

1 kilogram de orez conţine între 30 000 şi 50 000 de boabe (spune google-ul).

Să spunem 30 000, limita de jos.

O tonă de orez indian costă aproximativ 230$[1].

Deci: 1000 kg = 30 000 000 boabe = 3 000 000 de cuvinte.

Mai departe (vezi mai jos, la later edit):

Pe 10 noiembrie 2007 s-au donat 122.377.240 de boabe,

adică s-au ghicit/ştiut 122.377.240/10 = 12.237.724 cuvinte corecte. Să presupunem că rata de ghicit/ştiut e de 50%.

Asta înseamnă că s-au afişat 12.237.724*2=24.475.448 pagini.

La 3 reclame per pagină, înseamnă 24.475.448*3=73.426.344 afişări reclame.

La un profit de 0.01 cenţi/afişare rezultă 73.426.344*0.01=734 263,44/100=7 342$

Deci venitul pe ziua de 10 noiembrie 2007 = 7 300$

122.377.240 boabe înseamnă 122.377.240/30.000.000 boabe per tonă înmulţit cu 230$ tona= 940$.

Deci costul orezului din ziua de 10 noiembrie 2007 = 940$

Venit total în 10 noiembrie 2007 = 6.360$

6.300$ profit pur într-o singură zi.

2.321.400$ pe an.

Later edit (ian. 2009). Se pare că am greşit la calcule. Plata la reclame se face la mia de afişări. De asemenea, acum e doar un banner pe site, preţurile la orez s-au schimbat.

Să reluăm calculul.

Între 1 ian. 2009 şi 23 ian. 2009 s-au donat, în medie, pe zi: 85,407,170 boabe.

Care înseamnă 8,540,717 cuvinte ghicite, la o rată de 50% of being correct, înseamnă 17,081,434 pagini afişate.

Plata se face la o mie de afişări. Conform techcrunch, 1 mie de afişări se plătesc cu 0.26 de cenţi.

Deci, în medie, pe zi, freerice are un venit de 17,081,434/1000*0.26 = 4441$.

85,407,170 boabe / 30 000 000 boabe pe tonă ~ 3 tone.

1 tonă de orez, pe 23 ian. 2009, costă 888$ dolari, deci 3 tone = 2664$ [1]

Venit minim: 4441$-2664$ = 1777$ pe zi.

648.605$ pe an.

Calculul este influenţat de următoarele presupuneri personale:

1) numărul de boabe (33,575,675 pe zi pentru 2007 şi 120,390,747 pe zi pentru 2008)

2) rata de ghicit cuvinte corecte (eu am presupus 50%, dar dacă e mai mare, atunci sunt mai puţine pagini afişate)

3) numărul de boabe dintr-o tonă de orez (dacă e mai mic, sunt mai multe tone, deci venitul scade, dacă e mai mare, mai puţine tone)

4) metoda de cumpărare a orezului. Am presupus că e cumpărat în bulk de UN World Program, de la bursă, urmărind un preţ cât mai mic; preţul de 888$ pe tonă e dintr-un articol din 17 ianuarie 2009.

Oare cât costă întreţinerea site-ului? Să nu uităm, e sistersite-ului, deci face parte dintr-o infrastructură (oameni+servere) existentă.

acum urmează the old edit:

Chiar dacă câştigă mai puţin de 0.01 cenţi per ad view, să zicem 0.001 cenţi, tot face un profit mare. Pur şi simplu, sunt multe multe cuvinte într-un kilogram de orez, iar orezul e foarte foarte ieftin.

Şi la urma urmei, nici nu trebuie să trimită orezul... Încet-încet se răspândeşte zvonul despre site, vin din ce în ce mai mulţi oameni. Până când un reporter mai isteţ demască potlogăria şi arată că nimeni n-a văzut un bob de orez, tipul isteţ care a făcut site-ul e undeva pe o plajă, bându-şi daiquiri-ul liniştit, mai bogat cu câteva sute de mii de dolari, în cazul cel mai prost, şi câteva milioane, în cel mai fericit. (O altă afacere, pe aceeaşi temă, este thehungersite: apeşi un buton, o data la 24 de ore, şi cică donezi o porţie de mâncare. De fapt, tot siteul este un imens magazin).

Pe lângă aspectul cras pecuniar, întreaga idee e de o moralitate îndoielnică. E ca şi cum un om emaciat ar sta cu mâna întinsă, ţinând un castron de lemn, lângă un copil ce-şi face lecţiile, şi la fiecare exerciţiu făcut corect, ar primi 10 boabe de orez.

Doar cruzimea evului mediu ar mai putea naşte o asemenea imagine.

Nu există soluţii simple pentru foametea şi sărăcia din lume. Orice am face, orice ce am încerca, totul se reduce la asta: trebuie să renunţăm la stilul vestic de viaţă. Ca toţi să avem ce mânca, ca toţi să trăim decent, ar trebui să trăim sobru, aproape monahic.

Iar asta nu vom face niciodată!

Cine ar renunţa la confort? La telefonul mobil schimbat în fiecare an, la maşinile mari şi luxoase, la zecile de gadget-uri din casă, la alimentele ieftine şi disponibile în orice anotimp?

Nu. E mult mai simplu să apăsăm ca maimuţele pe un buton, nu hrănind pe cei flămânzi, ci adormindu-ne conştiinţa şi ultimul dram de umanitate...


Read more....

miercuri, 7 noiembrie 2007

Marş anti-discriminare

Toţi oamenii sunt egali, fie ei albi, negri, mulatri, asiatici, beduini, homosexuali, săraci, bogaţi, etc. Din păcate, trebuie din nou să strigăm aceste lucruri în stradă; prea bine! le vom striga până când toţi le vor auzi, căci dreptatea e de partea noastră.

Pe data de 10.11.2007 (sâmbătă), de la ora 10.00, începând de la Piaţa Constituţiei, va avea loc un marş anti-discriminare, ca şi anul trecut. Veniţi să arătăm lumii că şi în Romania sunt oameni care luptă pentru ce e drept, pentru ce e uman.

poster mars antidiscriminare 2007


Read more....

luni, 5 noiembrie 2007

Am plantat copaci!

Ieri s-a desfăşurat marea plantare de care vorbeam mai deunăzi.

A fost fantastic. A venit mai multă lume decât erau lopeţi şi puieţi. A venit Elena Băsescu, bosumflici şi mică de înălţime, a venit un nene cu o gură cât o şură, numit Boureanu sau aşa ceva, a venit dom' primar Chilimanu, a venit Dragoş Bucurenci.

Eu am plantat patru copaci, am făcut trei bătături în palme şi o febră musculară.

Am aflat că un puiet de copac costă de la 50 RONi în sus şi că îi ia vreo 10 ani să ajungă la vreo 1,5-2 metri, când este replantat.

Am făcut poze! şi mulţumesc pe această cale frumoasei putty care mi-a împrumutat camera. Din păcate, nu şi cablul de date, aşa că va trebui să aşteptaţi oleacă să vedeţi poze cu fata cea mică a lui Băsescu dând cu sapa şi plantând copacii.

All in all, it was lots of fun. Următoarea plantare va fi în primăvara, depinzând şi de finanţare, şi va fi şi în afara Bucureştiului. So prepare yourself!


Read more....

luni, 29 octombrie 2007

Plumbul din capul şoferilor

Un studiu publicat în Enviroment Research, un jurnal peer-reviewed, şi preluat de The Independent, detaliază "o corelaţie foarte puternică" între expunerea copiilor la plumb şi rata violenţei 20 de ani mai târziu, când aceştia sunt adulţi.

Această corelaţie se menţine într-o multitudine de ţări, cu diferite condiţii sociale şi diferite sisteme de menţinere a ordinii.

Americanii au renunţat la benzina cu plumb din 1974, iar după 1990 nivelul crimelor a scăzut dramatic, trend observat şi în alte ţări.

Cercetătorii au descoperit că adolescenţii ce comit infracţiuni în mediu urban au nivele de plumb de patru ori mai mare decât cei ce nu comit infracţiuni; un alt studiu, condus de Fordham University, a găsit că din 3000 de cauze posibile ale criminalităţii, într-un eşantion de 1000 de tineri, nivelele înalte de plumb erau cel mai bun indicator al delicvenţei şi purtării violente.[Sursa]

Iată o explicaţie pentru agresivitatea românilor, la volan şi nu numai.

Nu ştiu exact în ce măsură se mai foloseşte tetraetilul de plumb prin România; am înţeles că de prin 2005-2006 s-a renunţat la el.

Dar, conform acestui studiu, am renunţat prea târziu. Efectele se vor vedea abia peste 15-20, când vor creşte primele generaţii neintoxicate de plumb; dar până atunci, Dumnezeu cu mila.

O altă explicaţie a acestei agresivităţi ar fi interzicerea avorturilor în perioada comunistă, asupra căreia voi reveni într-un alt post.


Read more....

No comment

Ortansa Jude, şefa Centrului Naţional pentru Prognoză şi Meteorologie:

"Oricum, trebuie să înţelegem că tendinţa globală este să fie din ce în ce mai cald. Aceasta are şi cauze naturale, dar a intervenit şi mâna omului. Nu se ştie cât la sută e de vină omul şi cât la sută e vorba de cauze naturale, probabil că se cunoaşte acest lucru, dar este păstrat secret, din cauza anumitor interese. Un lucru rămâne, însă, cert: poluarea afectează, într-adevăr, producerea inundaţiilor. Explicaţia este că pulberile eliberate în aer contribuie la condensarea moleculei de aer".[subl.mea; sursa]


Read more....

duminică, 28 octombrie 2007

Manele, ţigări şi TV

Ah, logica! Groaznic lucru. Când crezi că ai dreptate, jap! una peste ochi, să te trezeşti la realitate.

De exemplu, Dan.

El încearcă să tragă o paralelă între o aşa-zisă "discriminare" a sa ca fumător şi discriminarea rromilor. Zice el că societatea opresivă îl opreşte să otrăvească plămânii celor ce nu ţin neapărat să aibă plămânii otrăviţi, şi, pe aceeaşi idee, ar trebui să-i oprească pe cei ce ascultă manele în locuri publice să asculte manele în locuri publice.

Ce nu ştie Dan, şi sunt bucuros că am ocazia să-i explic, e că fumatul e dovedit cancerigen, că interzicerea fumatului în locurile publice a dus la scăderea atacurilor de cord cu 27%[1], că fumatul pasiv e aproape la fel de rău ca cel activ[2].

Pe de altă parte, simpla audiţie a manelelor nu prezintă nici un risc de sănătate. Poţi să asculţi manele 24 din 24, şi nu o să faci cancer nicăieri, nici astm şi nici vreun avort spontan. Atâta vreme cât nu le asculţi la mii de decibeli, totul ar trebui să fie ok.

Concluzia sa, că sănătatea e mai importantă decât discriminarea, zboară în vânt. Dar, zice el, "de ce ar trebui sa fie cultura mai putin importanta decat discriminarea?"

O să-l las pe John Stuart Mill să răspundă aici:

That the only purpose for which power can be rightfully exercised over any member of a civilized community, against his will, is to prevent harm to others. His own good, either physical or moral, is not sufficient warrant. He cannot rightfully be compelled to do or forbear because it will be better for him to do so, because it will make him happier, because, in the opinion of others, to do so would be wise, or even right... (On liberty)

Mai pe scurt: nu interzici ceva decât dacă acel ceva face rău altcuiva. Nu poţi să interzici manele fiindcă tu crezi că e mai bine, mai wise, să nu asculţi manele. Cultura nu provoacă harm to others, discriminarea da.

Se plânge Dan în continuarea postului că postul public de televiziune, la care plăteşte abonament, se gândeşte să dea manele pe post... în cadrul emisiunilor dedicate minorităţii rromilor. Şi nu e drept! El plăteşte abonament! De ce să asculte manele? Exact! Are dreptate! Să interzicem tot folclorul minorităţilor conlocuitoare! Tătari, turci, maghiari, rromi! Auslander raus! "Tiganii sunt discriminati in tara mea si ar trebui sa-mi pese de ei mai mult decat de mine? Nu cred." [end direct quote]

Discutabil în ce măsură manelele sunt folclor rrom, dar asta nu schimbă deloc argumentaţia despre emisiunile dedicate minorităţii rrome. Şi ei sunt cetăţeni români, şi ei au dreptul la timpi de emisie. Valoarea culturală a manelelor e complet în afară acestei discuţii.


Read more....

sâmbătă, 27 octombrie 2007

Împotriva carităţii

Închipuiţi-vă o sală mare.

În această sală sunt în jur de 500 de copiii: sugari, preşcolari, adolescenţi. Toţi au cancer.

Intră un doctor, însoţit de o doamnă, încă tânără şi frumoasă. Fără se se uite în stânga şi în dreapta, se îndreaptă direct spre patul unei bebeluş de un an şi zece luni.

"Acest copil va trăi!" spune el şi împreună cu familia, iese din salonul canceroşilor.

Ceilalţi 499 de copii urmează să moară, fiecare cum poate.

De ce a fost salvat doar acel copil? De ce nu şi restul?

Simplu. Doamna aceea tânără şi frumoasă era o prietenă a părinţilor, iar numele ei este Mihaela Rădulescu, un nume care poate să strângă 100.000 de euro în 24 de ore. Mai mult, şi părinţii sunt semi-vedete: Liana Stanciu şi Mihai Georgescu.

Restul de aproximativ 499 de copii cu cancer nu cunosc pe nimeni celebru. Deci, spune raţionamentul, ei trebuie să moară în chinuri teribile. Ei nu vor avea parte de tratamente scumpe la Viena, nu, ei vor avea parte doar de durere.

Caritatea ajunge astfel o monstruozitate: viaţa unui copil e mai valoroasă ca a altora, doar fiindcă părinţii cunosc persoana potrivită. Este o nedreptate care-mi încreţeşte carnea pe mine şi mă umple de furie. Nu prin donări de bani vom face lumea mai bună, niciodată! Ci schimbând sistemul, ca toţi să aibă parte de acelaşi tratament.

Liberté, égalité, fraternité, ou la mort!


Read more....

Gena orientării sexuale

viermi nematoziCercetării conduşi de Erik Jorgensen (Utah University), au reuşit să schimbe orientarea sexuală la viermii nematozi, activând o singură genă, "fem-3". Astfel, exemplarele având această genă sunt atrase de viermii de acelaşi sex.

O explicaţie în engleza comună o puteţi găsi pe msnbc, studiul original aici, comunicatul de presă oficial aici, iar în Nature un articol ce arată că nu e vorba despre "viermi homsexuali (lesbieni)", cum a apărut ştirea în presă, nici despre gena orientării sexuale, cum am publicat-o eu.

E greu să aplici această descoperire la om: nu suntem nici hermafrodiţi (fir-ar!), nici sexualitatea noastră nu e bazată (în mare parte) pe feromoni. Dar, pe de altă parte, este încă un argument pentru cei care susţin că homosexualitatea nu e o alegere, ci e predeterminată genetic.

Personal, cred că factorii care determină înclinaţia sexuală sunt într-o proporţie covârşitoare biologici. Însă nu cred că discuţia ar trebui purtată în aceşti termeni; chiar dacă ar fi strict o alegere personală, homosexualitatea n-ar trebui tratată diferit de heteresexualitate: e vorba de doi adulţi care se iubesc, şi în faţa statului sau a societăţii, faptul că se iubesc primează, nu sexul lor.


Read more....

joi, 25 octombrie 2007

Cretinul zilei: Camera Deputaţilor

Aleşii noştri, sau mai degrabă ai celor care i-au votat, au adopat 120 de modificări la Codul penal şi la Codul de procedură penală.

Printre cele mai drăgălaşe spicuim:

  • Procurorul trebuie să întrebe întâi urmăritul dacă îl lasă să se uite prin casă şi abia după aceea să ceară mandat de percheziţie. Ca să obţină mandatul, trebuie să prezinte un proces verbal prin care să arate că urmăritul a refuzat să predea obiectul căutat de procurori.
  • Întâi se începe urmărirea penală, se anunţă urmăritul că este urmărit, şi abia după aceea se pot asculta telefoanele.
  • Infracţiunea se numeşte că are consecinţe deosebit de grave dacă pagubele depăşesc 9 milioane de euro, nu ca acum, un flecuşteţ de 60.000 de euro.
  • Nu mai e voie să difuzezi materiale audio-video. Nici dacă cel filmat o ştie.
  • Procurorii nu mai pot dispune reţinerea pe 24 de ore.

Iată de ce Camera Deputaţilor are onoarea de a fi azi Cretinul Zilei, "cretin" însemnând aici "hoţ fără nici cea mai mică urmă de nesimţire".

În ce ţară trăim...


Read more....

No comment

bush hitler morph


Read more....

marți, 23 octombrie 2007


Poze cu munţi; platoul Bucegi, unde încă aştept marele foc care să cureţe hotelurile şi telecabina.

Un vis fain cu Alex.

Ziua asta nu începe bine deloc.


Read more....

luni, 22 octombrie 2007

Hero of the day: Greenpeace

Astăzi Greenpeace sunt eroii zilei.

Ei au dus la Umweltbundesamt, Viena, mai multe pâini, la analiză, şi s-au întors cu nişte rezultate nu aşa de bune: pâinea produsă de Snack Attack conţine OMG-uri! soia, mai precis... fără să fie etichetate corespunzător, după cum cere legislaţia europeană.

Au arătat analizele şi la Cora, şi la Carrefour. Cora a retras produsele, ţăranii de la Carrefour (întotdeauna cu standarde mai joase), au refuzat. [Sursa]

UPDATE: Şi Carrefour au retras produsele! O victorie completă pentru Greenpeace.

Aşadar nu mâncaţi nimic pe care scrie Snack Attack, poate doar dacă vreţi să testaţi pe pielea familiei voastre efectele organismelor modificate genetic.


Read more....

duminică, 21 octombrie 2007

Marea împădurire

Dacă iubiţi natura, ba chiar şi dacă vă e drag Bucureştiul un pic, Pădurea e în pom vă invită pe 28 octombrie la plantat copaci.

Deci, ori ne plângem că ni se betonează Bucureştiul şi făţarnic nu facem nimic, ori punem mâna pe lopată şi hârleţ, că altcineva n-o să o facă facă pentru noi.

Vremea se anunţă frumoasă pentru weekend; şi chiar de n-ar fi, tot ar trebui să mergem.

Veniţi la plantare!


Read more....

sâmbătă, 20 octombrie 2007

Dumbledore e homosexual!

In front of a full house of hardcore Potter fans at Carnegie Hall in New York, Rowling, sitting on the stage on a red velvet and carved wood throne, read from her seventh and final book, "Harry Potter and the Deathly Hallows," then took questions. One fan asked whether Albus Dumbledore, the head of the famed Hogwarts School of Wizardry and Witchcraft, had ever loved anyone. Rowling smiled. "Dumbledore is gay, actually," replied Rowling as the audience errupted in surprise. She added that, in her mind, Dumbledore had an unrequited love affair with Gellert Grindelwald, Voldemort's predecessor who appears in the seventh book. After several minutes of prolonged shouting and clapping from astonshed fans, Rowling added. "I would have told you earlier if I knew it would make you so happy" [Sursa].

What else can I say

Everyone is gay...

Dacă mai vroiaţi altă dovadă că Rowling e mai bună decât Tolkien, asta e. Rowling are personaje reale, umane, Tolkien niste fantoşe manicheiste.

Dacă n-aţi citit Harry Potter, citiţi-l, merită pe deplin..


Read more....

vineri, 19 octombrie 2007

Hipcrime 3

The Bear and the Bee

"Once upon a time there was a bear and a bee who lived in a wood and were the best of friends. All summer long the bee collected nectar from morning to night while the bear lay on his back basking in the long grass.

When Winter came the Bear realised he had nothing to eat and thought to himself 'I hope that busy little Bee will share some of his honey with me'. But the Bee was nowhere to be found - he had died of a stress induced coronary disease".

By Banksy, on a trashcan in Notting Hill


Read more....

joi, 18 octombrie 2007

Oblomov de Goncearov

Download Links:

Word, ~200 000 cuvinte, corectat

Contains the text in roumanian, russian, english, italian

În literatura rusă a secolului al XIX-lea Ivan Alexandrovici Goncearov ocupă un loc cu totul aparte.

În afară de articolele de critică literară, scrise mai toate spre sfârşitul vieţii, precum şi de amintiri şi povestiri mai mărunte, creaţia lui Goncearov se compune din patru lucrări fundamentale care au şi adus celebritate autorului – romanele O poveste obişnuită, Oblomov şi Râpa, precum şi vastul reportaj de călătorie Fregata "Pallada".

Despre Oblomov se obişnuieşte a se spune – şi critica românească şi-a însuşit aproape în unanimitate acest punct de vedere – că e un "reprezentant tipic al moşierimii în descompunere". Ceea ce este perfect adevărat, dar nu reprezintă totuşi întreg adevărul. Dacă semnificaţia personajului s-ar reduce la atât, cu greu ar putea fi explicată şi trăinicia tipului, prezenţa lui constantă în conştiinţa umanităţii. Că fiecare tip literar reflectă în primul rând împrejurările epocii care l-a generat e un adevăr îndeobşte cunoscut. Dar personajul supravieţuieşte epocii numai atunci când întrupează şi o însuşire umană permanentă, o ipostază întotdeauna posibilă a omului.

Oblomov rămâne şi el un tip, al cărui exemplu negativ se va păstra viu şi în viitor, nu va păli cu timpul, ilustrând mereu şi în faţa posterităţii talentul artistic al aceluia care l-a creat.
Privit din perspectiva vieţii contemporane, din perspectiva bătăliei ideologice de astăzi, romanul Oblomov al lui Goncearov ni se înfăţişează, deci, în primul rând ca o izbândă remarcabilă a realismului, implicit şi ca o dovadă a excepţionalului potenţial creator al artei realiste. Fidelitatea faţă de adevărul vieţii se atestă a fi, prin exemplul lui Goncearov, o condiţie de bază a reuşitei în materie de creaţie artistică.

La pregătirea primei ediţii a Operelor complete (Ed. Glazunov, 1884), Goncearov a introdus anumite îndreptări în textul romanului Oblomov. Aceste modificări urmau linia pre¬cizărilor şi a prescurtării unor părţi din roman; în întregul roman au fost suprimate din dialoguri cuvintele care reveneau des – "spuse", "zise" etc. În ediţia Operelor complete din 1887, în comparaţie cu ediţia din 1884, au fost făcute doar neînsemnate îndreptări de ordin stilistic.

În actuala ediţie, Oblomov este tipărit după textul celei de a doua ediţii a Operelor complete ale lui I. A. Goncearov (Ed. Glazunov, 1887), ţinându-se seamă şi de ediţiile anterioare, precum şi de materialul manuscris. (Text din prefaţă)


Read more....

luni, 15 octombrie 2007

Cretinul zilei: Cristian Şuţu

cristian sutu
Cristian Şuţu, paparazzi de amărăşteni

Nu e numai cretinul zilei, dar chiar are şanse mari de tot pentru cretinul anului.

Cristian Suţu, ziarist la Cotidianul, are o cameră şi un obiectiv telescopic.

Cristian Şuţu, în schimb, n-are nici mai mică urmă de simţ moral.

Cristian Şuţu e un pervers, un voyeur.

Cristian Şuţu e, astăzi, cretinul zilei, fiindcă nu şi-a dat seama că acest post reprezintă o ticăloşie rară. E orbirea unui paparazzi, ce calcă pe demnitatea unui om pentru a vinde maculatură sau a-şi face trafic.

Jurnalism? Nu. Doar circ, circ pentru desfătarea unor animale ca Cristian Şuţu.


Read more....

miercuri, 10 octombrie 2007

Teatru de Moliere

Avarul • Domnul de Pourceaugnac • Burghezul gentilom • Vicleniile lui Scapin • Contesa de Escarbagnas • Femeile savante • Bolnavul închipuit
It includes the original french text

Downloads links:

Word, ~104 737 cuvinte, corectat
Conţine şi textele original în franceză


Comedie în cinci acte, în proză

Comedia Avarul a fost reprezentată la 9 septembrie 1668 pe scena de la Palais-Royal. Reluând motivul din Aulularia lui Plaut, e poate comedia cea mai socială a marelui clasic, prin care pătrundem în interiorul unei familii burgheze din a doua jumătate a veacului al XVII-lea, îi aflăm moravurile şi vicisitudinile. Figura centrală, care le domină pe toate, este, evident, cea a lui Harpagon, personaj complex, stăpânit de o zgârcenie nemaipomenită şi de un egoism pe cât de odios, pe atât de ridicol.

În jurul său, evoluează cele două perechi de îndrăgostiţi – Élise şi Valère, Mariane şi Clèante– destul de convenţionali prin atitudine şi limbaj. Mult mai pitoreşti, mai reliefaţi sunt La Flèche, valetul lui Cléante, şi mai cu seamă jupânul Jacques, bucătarul şi vizitiul avarului.
Piesă în proză, Avarul nu s-a bucurat de un mare succes în faţa publicului din 1668, obişnuit cu comediile în versuri. În repertoriul molieresc, Avarul se numără, insă, printre piesele cele mai deseori reprezentate (peste două mii de spectacole din 1680 şi până azi). Prima ediţie datează din 1669.

Domnul de Pourceaugnac

Comedie – balet în trei acte, în proză

Domnul de Pourceaugnac, comedie-balet realizată în colaborare cu Lulli, a fost jucat pentru prima oară la castelul din Chambord în septembrie 1669 şi pe scena de la Palais-Royal la 15 noiembrie al aceluiaşi an. Improvizaţia cam descusută, povestea provincialului naiv şi grotesc, frate bun cu domnul Jourdain, care soseşte la Paris pentru a se căsători, îi îngăduia lui Molière tot felul de scene de farsă mai mult sau mai puţin originale, în care triumfă "geniul" intriganţilor simpatici Sbrigani şi Nérine. Culoarea, mişcarea, pitorescul limbii sunt remarcabile în această comedioară fără profunzime, e drept, dar care ne aduce, mai mult decât oricare alta, mărturia anilor pe care Molière i-a petrecut în provincie, atent la felul de a fi al oamenilor, de a vorbi şi de a se îmbrăca.

Burghezul gentilom

Comedie – balet în cinci acte, în proză

Comedia-balet Burghezul gentilom, scrisă în colaborare cu Lulli, a fost jucată pentru prima oară la 14 octombrie 1670 în faţa curţii aflate la Chambord. Publicul a aplaudat noua creaţie a iui Molière pe scena de la Palais Royal, la 23 noiembrie al aceluiaşi an.

Povestea domnului Jourdain, burghez înstărit dar grosolan şi incult, care vrea să capete maniere distinse, se înrudeşte îndeaproape cu cea a lui George Dandin, ţăranul parvenit. Mama nobiliară a caraghiosului domn Jourdain se leagă nemijlocit de snobismul burgheziei din vremea lui Molière, mare amatoare de titluri şi onoruri pe care le cumpăra ori de câte ori putea s-o facă. Grandoman, domnul Jourdain e tot atât de neînţelegător cu ai săi ca şi Orgon, Harpagon sau Argan. Şi aici, căsătoria Lucilei şi a lui Cléonte e ameninţată de ideile groteşti ale stăpânului casei. Vanitatea şi credulitatea domnului Jourdain sunt atât de mari încât, mai mult decât bolnavul închipuit Argan, ei acceptă cu încântare să devină mamamusiu şi să participe la baletul turcesc din final.

Bunul-simţ a autorului e exprimat prin vorbele înţelepte ale doamnei Jourdain, dar mai ales prin purtarea şi faptele Nicolei şi ale lui Covielle, totdeauna gata să ajute iubirea tinerilor împotriva maniei domnului Jourdain.

Megalomania lui Jourdain dă naştere câtorva scene, admirabile prin verva lor satirică, prin comicul lor spontan, ca de pildă lecţia de "filozofie" sau certurile sale cu Nicole.

Vicleniile lui Scapin

Comedie în trei acte, în proză

Comedia Vicleniile lui Scapin a fost jucată pe scena de la Palais-Royal duminică 24 mai 1671, dimpreună cu Sicilianul (ca reluare). E comedia cea mai veselă şi mai direct legată de inspiraţia populară. În teatrul molieresc, Scapin e cel dintâi valet promovat la rangul de prim-rol. Energic, descurcăreţ, optimist, Scapin e superior stăpânilor lui, întruchipând acel specific popular francez pe care-l vom regăsi în toată literatura dramatică de după Molière, de la Regnard la Marivaux şi la Beaumarchais.

Influenţele şi împrumuturile sunt numeroase în această farsă: Cyrano de Bergerac, Rotrou, Larivey şi chiar Ariosto. Dar maniera dialogului şi a îmbinării situaţiilor e cea a geniului molieresc în plină maturitate. Niciodată caracterul popular n-a ţâşnit mai limpede, mai voios, decât în bastonada administrată de Scapin bătrânului Géronte. Scena a stârnit indignarea lui Boileau, credincios apărător al ortodoxiei clasice, care nu putea înţelege farmecul acestei improvizaţii de geniu. Vicleniile lui Scapin s-au bucurat de un succes răsunător încă de la primele spectacole.

Contesa de Escarbagnas

Comedie într-un act, în proză

Scrisă la porunca regelui, pentru o serbare ta curte, Contesa de Escarbagnas a fost reprezentată la Saint-Germain în decembrie 1671, apoi la Paris, la Palais-Royal, în iulie 1672. Piesa cuprindea la premieră şi o pastorală despre care nu se mai ştie nimic. Alături de Domnul de Pourceaugnac, comedia aceasta într-un act ocupă un loc aparte în creaţia moşierească, deoarece zugrăveşte moravuri ale vieţii de provincie, fapt rar la Molière şi, îndeobşte, la toţi clasicii francezi. Vicontele, om de duh provincial, cam demodat, domnul Tibaudier, magistrat jovial şi deplorabil poet, domnul Harpin, financiar care-l anunţa, prin brutalitate, pe Turcaret al lui Lesage, contesa de Escarbagnas, preţioasă ridicolă şi grandomană, alcătuiesc un tablou plin de viaţă şi de pitoresc, rod al experienţei dobândite de Molière în tinereţe, pe când cutreiera Franţa în lung şi-n lat cu trupa sa.

Femeile savante

Comedie în cinci acte, în versuri

Scrisă în ultimii ani ai vieţii şi creaţiei lui Molière, comedia Femeile savante este opera sa dramatică cea mai complexă, cea mai bine construită, cea mai bine scrisă. E vorba iar de viaţa unei familii burgheze, stânjenite în desfăşurarea ei normală de mania Filamintei, femeia savantă, soră bună cu Orgon bigotul, cu Harpagon avarul sau cu Argan ipohondrul. Poziţia lui Molière în problema educaţiei femeii revine aici, după Preţioasele ridicole sau Şcoala nevestelor, mult mai nuanţată.

Comedia Femeile savante nu este numai o piesă cu teză. Momente de un comic savuros, de ironie fină împotriva purismului lingvistic şi a literaturii galante se regăsesc în scena concedierii Martinei sau în cea în care Trisotin se produce ca poet. Accente de farsă, de un comic burlesc, se simt în grandioasa ceartă dintre cei doi pedanţi, Trisotin şi Vadius, în care contemporanii s-au complăcut să recunoască pe abatele Cotin şi pe gramaticul Gilles Ménage. Beliza, fată bătrână, care se crede iubită în tăcere de toţi bărbaţii, reia cu mult umor tipul grotesc al contesei de Escarbagnas, în timp ce Armanda şi Filaminta îmbogăţesc portretul preţioaselor ridicole, înarmate de data aceasta cu o "terminologie" ştiinţifică. Raţionalismul molieresc este prezent şi aici, prin Crizal, Ariste, Clitandru, Henrieta, şi mai cu seamă prin devotata şi îndrăzneaţă Martina, al cărei bun-simţ popular te cucereşte de la prima replică. Reprezentată pentru prima dată pe scena de la Palais-Royal, la 11 martie 1672, comedia a văzul lumina tiparului în acelaşi an.

Bolnavul închipuit

Comedie – balet în trei acte, în proză

Comedia-balet Bolnavul închipuit a fost reprezentată la 10 februarie 1673 pe scena de la Palais-Royal. Prima ediţie datează din 1682.

E ultima piesă a lui Molière. La 17 februarie, pe când juca pentru a patra oară rolul lui Argan, Molière are o puternică hemoptizie şi se stinge după câteva ceasuri. Un văl de melancolie stăruie în jurul acestei comedii, unde totul ar fi vesel, dacă moartea n-ar fi întrerupt reprezentarea piesei, curmând viaţa zbuciumată a autorului.

Argan a fost îndelung comentat de critici: e oare un neurastenic, un ipohondru în adevărata accepţie a cuvântului, sau mai curând un mare egoist, căruia îi place să fie menajat de ai săi? Înclinăm să credem că ipohondria lui Argon e destul de superficială. Ca şi Orgon, Argan e, în ciuda simţului său practic de burghez econom, un credul în toate problemele vieţii şi va trebui în cele din urmă să i se arate – experimental – adevărata faţă a lucrurilor.
Multe sunt scenele şi înţelesurile tipic moliereşti ale acestei ultime comedii: satira puternică împotriva medicinei şi a slujitorilor ei, minunatele figuri de doctori şi spiţeri, foarte deosebiţi unii de alţii: Diafoirus-tatăl, grav şi prudent; Diafoirus-fiul, pedant şi stupid; Purgon, fanatic şi mânios; Fleurant, speculant; apoi tonul de farsă imprimat piesei de Toinette, soră bună cu Dorine şi cu Martine, devotată, inteligentă şi întreprinzătoare. Ghiduşiile, deghizarea ei în medic ambulant, verva ei nesecată ne fac să nu uităm legătura organică a lui Molière cu farsa populară şi cu spiritul comediei dell'arte.

Bolnavul închipuit mai cuprinde însă şi o notă nouă, duioasă, emoţionantă, în scena în care Angélique, crezându-şi tatăl mort, îl plânge cu sinceritate.

Ce să mai spunem despre Louison, fata cea mică a lui Argan? E o apariţie unică în teatrul lui Molière, de o prospeţime care-l anunţă parcă pe Chérubin al lui Beaumarchais şi eroinele lui Musset. Scena prefăcătoriei şi a mărturisirii – pe care o admira atât de mult Goethe – ne dă încă o dată dovada măsurii geniului molieresc, prin simplitate, armonie şi autenticitatea emoţiei.

Dacă interesează pe cineva, o să pun peste două trei săptămâni şi imaginile şi ornamentantaţiile din carte.

Nu uitaţi să numerotaţi paginile.


Read more....

sâmbătă, 6 octombrie 2007

Încă un homofob

Numele lui e Buddha şi e homofob.

Într-un post din 4 octombrie, Buddha mai scrie o variaţie după prăfuita şi tocita temă pe care o ştim atât de bine: că sunt bolnavi, că sunt "molipsitori", că nu ştie ce se va întâmpla cu copilul lui când va afla de homosexuali, etc.

Ştiţi, aceeaşi melodie după care dansează minţile din stânga curbei, incapabile să înţeleagă complexitatea realităţii în care trăiesc. Să îi explic că homosexualitatea nu este o boală psihică? că nu se ia? Ar fi o idee; evident, n-a rezolvat nimic.

Bomboana de pe colivă este alta: pe ze list, buddha este pe locul 9 (alt homofob notoriu este pe 7), ceea ce înseamnă că e foarte citit. Din ce în ce mai mult îl înţeleg pe Plato când îi alunga pe poeţi din cetate: cei ce sunt foarte ascultaţi s-ar putea să nu cânte Frumosul şi Binele. Plato greşea; nu interzicând rezolvi ceva, ci discutând.

Dar ce discuţii poţi avea cu nişte caractere obtuze, lipsite de empatie, imune la logică şi bun-simţ?


Read more....

vineri, 5 octombrie 2007


Din link in link sărind (subiectiv-->ellaida -->tudor*), am dat peste un text scris de Tudor Chirilă.

Pornind de la reclama de prost gust cu panoul de publicitate care o să trăiască şi mâine, spre deosebire de noi simpli muritori, Tudor se revoltă împotriva morbidităţii stupide şi scrie pasional despre viaţă.

Într-un fel, textul aduce a Ginsberg, şi asta e ce m-a atras la el. Păcat că nu l-a continuat, păcat că nu l-a cizelat, ar fi fost un excelent manifest anti-consumerism. Aş fi tentat să-l continui eu, dacă nu aş ştii că stilul meu niciodată nu va putea să aibă aceeaşi vitalitate, aceeaşi, dacă vreţi, sete de viaţă.


*Varianta cu diacritice aici.

Read more....

sâmbătă, 29 septembrie 2007

Cretinul zilei: Gandul

În dulcele său stil de tabloid, Gândul loveşte din nou.

De data asta, despre 120 de pompieri ce curăţă un pârâu, pârâu care s-a revărsat la ultima inundaţie. Iar aceşti pompieri, zice Tudorel Glaman, autorul articolului, ar fi umiliţi de către ţiganii din satul aferent pârâului. Reportajul e deosebit de scatologic, şi nu mă refer doar la calitatea sa: orice detaliu, cât mai mic, este speculat pentru a lovi puternic coarda rasistă a românului. Nu că ar trebui să o loveşti tare pentru a vibra.

În hăţişul pamfletului anti-ţigani scris de Tudorel Glaman e greu să discerni o fărâmă de informaţie credibilă. Presupun că, la fel ca şi românii în aceeaşi situaţie, ţiganii stau şi se uită nevinovat la pompierii iar pompierii nu se uită la fel de nevinovat la ţigani. Am citit că românii făceau la fel şi la inundaţie, şi la foc.

Din păcate, aici e vorba de ţigani, nu de români. În cele 138 de comentarii, minus două-trei, întreaga prostie a românului se manifestă sub unul din cele mai crunte avataruri ale sale: rasismul, rasismul ridicat la puterea 138.

Autorul acestui articol şi editorul care i-a aprobat publicarea ar trebui să treacă prin degradanta experienţă a discriminării. Mă îndoiesc că ar înţelege ceva; goana după profit le-a împietrit inima şi i-a dezumanizat complet.


Read more....

vineri, 28 septembrie 2007

Discovery Channel sucks

Iată de ce:

"Ce cautam? Teme de baza (adesea lansate de programe din Statele Unite si UK):

* True to Life (realism),

* Supravietuire & Dezastre (Ultimate Survival, Deadliest Catch, Dirty Jobs, Zero Hero, Everest);

* Inginerie (Extreme Engineering, Building the Future, Mega Builders);

* Masini (American Chopper, Hot Rod, Engineering the World Rally);

* stiinta pop (Mythbusters, How it’s Made);

* Infractiuni (True Crime Scene, Forensic Detectives)". [Sursa.]

Ei îi spun "divertisment factual".

Eu îi spun dumbing-down.

La ce programe sunt la tv zilele astea, mai bine jucaţi un joc flash decât să vă tâmpiţi voluntar cu TV-ul. Nu uitaţi, undeva în viitor vă aşteaptă Alzheimers-ul şi demenţa senilă, fiindcă nu faceţi sport, mâncaţi prostii şi nu vă folosiţi neuronii.

Fight against the machine -- turn off the TV, read a book.


Read more....

joi, 27 septembrie 2007

Captain Planet - Smog Hog

Când eram mic, am fost şi eu un planetar, la Clubul Copiilor sector 6. Am plantat copaci, am învăţat despre lanţuri trofice şi am fost cam dificil, că aşa eram eu când eram mic.

Tot atunci am văzut episodul de mai jos din Captain Planet, care mi-a rămas în memorie. Asemănarea dintre acest episod şi situaţia actuală e stranie.

În caz că nu merge embed-ul de la stage6.divx, l-am uploadat şi pe youtube: part 1, part 2 şi part 3.

Favourite quote: In my Road Hog i'm completely irresistible!


Read more....

marți, 25 septembrie 2007


Pisica e bolnavă rău. Are o criză de ciroză şi medicii nu-i dau prea multe şanse. E greu s-o hidratez, că vomită imediat.

E straniu s-o văd apatică, stând oriunde o pui, nefăcând nimic, când mai ieri era plină de viaţă. What a difference a day can make. I hope at least she doesn't suffer.

UPDATE: a dus-o tata la un medic, care i-a făcut stuff, şi acum e mai bine. Nu mai bănuim ciroza, bănuim o intoxicaţie. A început să mănânce din nou, analizele sunt normale, yeey! :))


Read more....

sâmbătă, 22 septembrie 2007

Animalele dintre noi

În acte scrie că sunt cetăţean român.

Vă jur, de mi-ar fi cu putinţă, mâine la prima oră mi-aş depune cererea pentru renunţarea la cetăţenie.

A fi român înseamnă a fi animal.

A fi român este o ruşine.


Read more....

vineri, 21 septembrie 2007

Hero of the day: Chuck Feeney

Chuck (Charles) Feeney are un ceas de 15 dolari, zboară la economy class, nu are maşină sau casă. La o avere personală de aproximativ 1,5 milioane de dolari, şi-ar permite un Rolex, poate o limuzină de serie sau ceva aşa.

1,5 milioane de dolari. Dacă duminica asta câştig la loto, voi fi mai bogat ca el. Mai bogat ca Chuck Feeney! În 1988, asta ar fi însemnat că aş fi fost în top 20 al celor mai bogaţi oameni din lume.

Vedeţi voi, Chuck nu e american obişnuit.

S-a născut în timpul Marii Depresii, în 1931, în Elizabeth, New Jersey. Tatăl său era agent de asigurări, mama sa, o irlandeză din Kinawley, Co. Fermanagh, asistentă medicală.

La 17 ani se înrolează şi este trimis în Japonia ocupată. O dată cu lăsarea la vatră primeşte o bursă de 36 de luni la Cornwell, unde va studia administrarea hotelieră.

În 1956 termină facultatea şi, mai având nişte bani din bursă, intră la Universitatea din Grenoble pentru un curs în ştiinţe politice.

Şi de aici lucrurile încep să se schimbe.

La Barcelona se întâlneşte cu un fost coleg de la Cornell, Robert Miller, şi împreună vând parfumuri şi electronice trupelor americane.

În 1960 deschid două shop-uri duty-free, în Hong Kong şi Honolulu. După dificultăţi iniţiale, firma, Duty Free Shoppers, începe să ia avânt. Chuck învaţă japoneza. Încep să deschidă magazine în toată lumea.

În 1988, Forbes, îl include pe Chuck Feeney în topul celor 400 de oameni din lume, pe locul 20, cu o avere estimată la peste 1,3 miliarde dolari.

Dar Forbes greşeşte. Chuck Feeney e de fapt un milionar obişnuit, ca mii alţii de pe continet american.

Chuck Feeney nu mai era miliardar din 1982, când îşi transferase întreaga avere (mai puţin 5 milioane dolari) în controlul unei fundaţii înfiinţate de el, Atlantic Philantropies (de fapt, un conglomerat de fundaţii).

Da, toţi 1,3 miliarde de dolari.

Pe parcursul anilor, administrează averea fundaţiei, acestea ajungând în 1997 la suma de peste 3,5 miliarde de dolari.

Spre deosebire de alte fundaţii, care-şi cheltuie maxim 5% din fonduri pe an, cu ţârâita, să dureze mai mult, Atlantic Philantropies, condusă de Chuck Feeney, a ales altă cale: în următorii 15-20 de ani va cheltui tot şi se va închide.

Impact maximization, ca sa zic aşa.

Undeva, într-un avion, sau într-un hotel decent, se află Chuck Feeney, nevăzut, nebăgat în seamă, în aglomeraţie, bruscat poate, pierdut printre restul de 6 miliarde de fiinţe umane -- ce dorm, mănâncă sau şi-o trag, mărşăluind în starea aceea hipnoidă în care le aruncă pe majoritatea şocul naşterii.

Astăzi, întreaga mea speranţă în omenire se sprijină pe umerii acestui om.


Read more....

joi, 20 septembrie 2007

Cretinul Zilei: Ionuţ Dolănescu

Nu ştiu cine e Ionuţ Dolănescu. Probabil un cântăreţ de muzică populară.

Ştiu, în schimb, datorită minunatului ziar Libertatea, ce maşini are: un Hummer şi un Chrysler 300.

Chrysler 300 limited edition are un consum de 13 litri la sută.

Hummerul are un consum de 23 litri la sută...

...Motive pentru care, azi, Ionuţ Dolănescu este cretinul zilei. Felicitări!

Menţiuni speciale:

* Florin Petrescu, cu un Lincoln Town Car de 11 metri lungime

* Cristian Popescu Piedone, cu un Cadillac Devile 1969.

* restul de idioţi cu SUV-uri

Un Smart (2,5 metri), apropo, are un consum de 3,9 litri la sută. Însă, dacă din păcate ai aceeaşi problemă ca ţăranii de mai sus, nu poţi să te duci la piaţă cu un Smart. Mai bine îţi iei o maşină mare-mare, măcar în ea să te simţi bărbat, dacă în dormitor nu o să fii niciodată.


Read more....

miercuri, 19 septembrie 2007

Schematics: Chiuariu şi DNA

Astăzi toate ziarele vuiesc: Ministrul Chiuariu ar putea fi anchetat penal!

Chiuariu, după cum unii ştiu, e Ministrul Justiţiei. E un ministru prost şi corupt, dacă citeşti Evenimentul Zilei, sau bun, dacă citeşti Gândul. În general ar fi bine să nu citeşti Gândul.

Cum articolele din ziarele care vuiesc nu sunt tocmai o lectură uşoară (sau interesantă), am sumarizat întregul scandal într-o schemă:

Schemă DNA Chiuariu urmărire penalăClick pentru o versiune mai mare

Surse: Evenimentul Zilei şi România Liberă.

Această e prima din ce vreau eu să fie multe scheme, grupate într-o nouă categorie: Schematics. Voi încerca să fac scheme şi la scandalurile curente, dar şi la alte lucruri, după cheful şi plăcerea mea.

Dacă e ceva neclar sau sunt observaţii sau chiar aveţi un request, două (nu promit nimic), lăsaţi un comment.


Read more....

vineri, 14 septembrie 2007

Cărţi. Multe, multe cărţi.

3543 de titluri.

23.85 gigabytes.

O colecţie absolut impresionată de cărţi, şi prin mărime, şi prin titluri. Ca să vă faceţi o idee de mărimea acestei colecţii, BritishCouncil-ul din România are aproximativ 12.000 de titluri, incluzând DVD-uri, CD-ROM-uri, şi revistele, ca să nu vorbesc de clasici, ce pot fi găsiţi pe Gutenberg Project.

Colecţia poate fi răsfoită aici: [warning: large file, be patient].

....şi poate fi downloadată de aici:

Da, este un torrent; cu răbdare şi tutun, se downloadează în jur de câteva zile; cu noroc, chiar într-o zi. Dar dacă v-aţi uitat mai sus la ce titluri conţine colecţia, you know by now it's worth waiting for.

Oh, şi restul de cărţi sunt aici.


Read more....


Mai ţineţi minte acea fată din Harghita care s-a sinucis fiindcă părinţii romi nu o lăsau să meargă la şcoală?

Istoria se repetă.

Şi se repetă şi se repetă şi se repetă şi tot mereu aceiaşi suferinţă şi aceiaşi prostie până când ajungi să te rogi pentru o apocalipsă.

Gabriela Elena Popa din Săcele, Constanţa, a murit joi 13 septembrie, după ce luni a luat o supradoză de medicamente.

Avea tuberculoză.

Avea meningită.

S-a sinucis fiindcă părinţii prea săraci refuzau s-o înscrie în clasa a X-a de liceu.

Avea zece pe linie.

Trei luni după moartea Szomnei Grancsa, istoria se repetă.

Chiar nu citeşte nimeni ziarele la Guvern? Ăia de populează zilnic Ministerul Educaţiei nu se gândesc că poate asemenea tragedii ar putea fi evitate destul de uşor? Poate încă n-au murit destui adolscenţi ce vroiau să înveţe, poate mai e nevoie de alte şi alte sinucideri până cineva se gândeşte să facă ceva. Chiar la nivelul înalt de incompetenţă atins de guvernaţi e de mirare cum n-a văzut nimeni o soluţie foarte, foarte simplă: o circulară trimisă fiecărui director de şcoală şi liceu din teritoriu, prin care li se atrage atenţia că răspund cu capul pentru fiecare caz social care se sinucide. Pe lângă asta mai pui la dispoziţia şcolilor şi comisari sociali care să facă anchete sociale, şi gata, câţiva copii nu se mai mor iar mulţi alţii beneficiază de condiţii îmbunătăţite de studiu (în ipoteza că un caz social nu e lăsat să rămână un caz social).

Dar tot acestea nu sunt decât un simptom al descompunerii României. Medicii pleacă, educaţia se năruie, poluarea distruge "râul, ramul", iar prostia, indiferenţa şi capitalismul sălbatic ne consumă sufletele.

And I'm praying for tidal waves...


Read more....

joi, 13 septembrie 2007

Africa, altfel

Pe un blogul lui gugutza (hi!), am găsit câteva imagini halucinante din Africa.

"Halucinante" înseamnă aici "înfiorătoare, groaznice, ce-ţi sfâşie inima".

În faţa unei asemenea mizerii, trebuie să te întrebii în ce măsură te mai poţi numi om, de vreme ce asemenea atrocităţi se întâmplă... iar tu nu faci nimic.


Read more....

miercuri, 12 septembrie 2007

OMGurile şi România Liberă

Când trăieşti în România, nu trebuie să uiţi niciodată că e o ţară cultural înapoiată.

Toleranţă, gândire verde, politici sociale... se găsesc la vest de România şi la 45 de ani depărtare. Poate într-o zi vom ajunge acolo, dacă timpul ar avea răbdare.

Iată ce apare azi în România Liberă:

Un militant al organizatiei ecologiste Greenpeace a protestat ieri in fata Ministerului Agriculturii, iar alti protestatari au atarnat de acoperisul cladirii un banner pe care apare un stiulete de porumb sugerand presupuse insusiri nocive, letale chiar, ale organismelor modificate genetic. [subl. mea]

În primul rând, felicitări băieţilor de Greenpeace pentru acţiune. Cum au reuşit să pună ditamai banner-ul pe clădirea M.A., nu ştiu.

În al doilea rând, reporterul R.L. a ales o exprimare nefericită. Organismele modificate genetic (OMG) au însuşiri nocive, multe ţări europene interzicând cultura, importul sau consumul lor. Să dai impresia că OMG-urile sunt sigure pentru consum e, din păcate, o prostie vecină cu crima.

Dacă românii ar fi deştepţi, şi-ar face o imagine de producătorii verzi şi organici. Ca întotdeauna însă, românii sunt în urma timpurilor.


Read more....

sâmbătă, 8 septembrie 2007


Zilele astea nu sunt în faţa monitorului, ci aiurea prin lume. Mă voi întoarce curând, să-mi continui lupta pentru tot ce e bun în lumea asta şi împotriva răului şi răutăţii.


Read more....

luni, 3 septembrie 2007

Cretinul zilei: Adriean Videanu

“Nu vreau să transform Bucureştiul într-un oraş social, ci să cresc standardul de viaţă. Bucureştiul are nevoie de un anumit standard de viaţă, iar eu mă voi opune permanent ideii de construire de locuinţe sociale în Bucureşti”, a explicat primarul general al Capitalei.

...cumpărând, în schimb, apartement deluxe din noile cartiere rezidenţiale.

Nu uitaţi, Videanu e primarul care susţine betonarea parcului Bordei, lucru de înţeles, că n-a primit comision1 pe ochii lui frumoşi.

Vrea să crească standardul de viaţă? Perfect! Să renoveze Balta Albă, Pantelimonul şi restul de cartiere-ghetou. Să construiască noi secţii de poliţie, să facă mai multe parcuri.

Ba chiar, şi propunerea s-ar putea să şocheze, să nu dea 140.000 euro pentru un apartament social cu piscină şi parcare, ci să construiască două normale, poate-poate s-or goli căminele de nefamiliştii şi blocurile-cavernă mai repede. Poate ar mai rămâne şi pentru un student-doi la medicină...

Deci, Videne, rezumat: mai mult şi decent bate puţin şi foarte bun. Serios. Pe cuvânt de pionier.


1 Speculaţie.

Read more....

sâmbătă, 1 septembrie 2007

Hero of the day: Sinca Noua

Multe lucruri merg prost în Ţara Românească, unde "multe" înseamnă aici "aproape toate".

Există şi excepţii.

În Sinca Nouă un domn primar foarte deştept împreună un german aşijderea au convins proaspăta comună (fostă sat) să capete certificate de producători organici. Bineînţeles, au trebuit să îi ia de mânuţă pe sincăieni şi să-i ducă până Germania, să le arate că ce-i organic se dă mai scump. Până la urmă i-au convins, 90 de gospodării s-au certificat, pupa-l-ar mama pe ele să nu le deoache, iar neamţul mai deschide şi o fabrică de lactate, totul organic, organic şi pentru export. Mai multe detalii, la sursa ştirii.

Aceasta e drumul agriculturii româneşti: produsele organice. Nu o să putem în veci concura cu marile complexe agroindustrale din Vest, investiţiile ar fi prea mari, ba chiar însăşi fiinţa satului românesc tradiţional (cât mai e) ar fi sfâşiată, mica gospodărie fiind canibalizată de marile exploatări agricole.

În schimb, dacă nu putem să producem masiv, să producem lucruri de calitate, fără pesticide, fără îngrăşăminte chimice; vacile şi găinile să umble libere prin ogradă, nu să stea închise în cuşti de 1x1 cu ciocurile tăiate să nu mănânce (dacă aţi vedea de unde vin puiul de la KFC şi hamburgerul de la McDonalds, la prima revoltă populară le-aţi da foc cu mână voastră). Mentalitatea ecologistă a Vestului l-a pregătit mai bine decât o mie de campanii publicitare pentru produsele organice.

Dar asta nu e tot. Gospodăriile verzi din zonele montane pot face şi agroturism. Occidentalii sunt sătuli până-n gât de beton şi asfalt; dă-le o căsuţă, ce zic eu căsuţă, un bordei ca la Muzeul Satului, şi vor fi mai fericiţi oameni. Iar oamenii fericiţi tind să nu se uite că o noapte în bordei costă triplu decât la un hotel.

"Grădina Maicii Domnului", aşa a descris Papa Ioan Paul al II-lea România. Şi este o grădină, o mare şi frumoasă grădină, cea mai întinsă din Europa. Oare vom ştii să avem grijă de ea? Merităm noi acest minunat loc?

Azi răspund, firav, "Poate da". Mâine, în schimb....


Read more....

joi, 16 august 2007

Unde-i apa?

Aglomeraţie mare în piscinele din Tokyo.

Aglomeraţie mare pe Pământul ăsta mic mic de tot...


Read more....

marți, 14 august 2007

Personale I

Dacă cumva pc-ul nu porneşte după ce-aţi umblat prin măruntaiele lui plastificate, şi suspectaţi că s-a ars sursa, ei bine, am un sfat.

Apăsaţi butonul de pornire/oprire.


Read more....

sâmbătă, 11 august 2007

Cauza homofobiei

Un studiu a fost întreprins la The Kinsey Institute for Research in Sex, Gender and Reproduction, între 1938 şi 1963. Au fost intervievaţi 5122 de bărbaţi, din care 935 homosexuali şi 4187 heterosexuali.

Scopul studiului?

Dimensiunea penisului -- dimensiune care a fost evaluată după cinci măsuri ale lungimii şi circumferinţei penisului.

Rezultatul: la toate cele cinci măsuri, bărbaţii homosexuali i-au întrecut pe cei heterosexuali.

O explicaţie pentru aceste rezultate ar fi nivelele diferite ale hormonilor pretnatali (sau alte mecanisme biologice ce ar afecta sistemul reproducător.

Abstractul studiului se găseşte aici; dacă cineva are 32$ să cumpere întreg studiul, please, să-l cumpere, sunt convins că e o lectură absolut fascinantă.

Iată, deci, de ce majoritatea bărbaţilor sunt homofobi: penis envy, cum ar zice Freud, deşi în alt context.


Read more....

joi, 9 august 2007

Cretinul zilei: Trooper

Trooper au câştigat această rară distincţie cu următoarele versuri:

"Alo, te f**, moldovean corupt

Şi te rog, limba mea n-o perverti aşa

"Vreau să pleci în Chişinăul tău,

Nu îmi pare rău, du-te, du-te-n kilu meu"

Restul capodoperei poate fi ascultată la De ce pe blog.

Nu exagerez; asemenea versuri sunt de obicei vârful aisbergului.

Atâta xenofobie doar fiindcă nu le-a plăcut un cântec...


Read more....

marți, 7 august 2007

VisUrât e homofob

...şi în plus, un blogger fără deontologie. "Fără deontologie" e cel mai blând eufemism pe care l-am găsit. Aveam în minte alte adjective.

A postat o ştire care nu există, a spus că revine cu detalii, a revenit, a dat şi mai rău cu bâta în baltă.

Discuţia care urmează pare mare, dar e cu râs alea alea. Şi-n plus, am pus citatele din musiu cu literă mică, să nu obosiţi citindu-le.

*first later edit:*VisUrat said... vezi ca ti`am sters trackback`ul. daca vei intreba de ce, sa stii ca raspunsul este "Intradins".

Vezi că te-ai grăbit cu ortografierea lui într-adins. Happens to the best, i guess.

Of, omule, ai şters bunătatea de trackback. Cum o să mai ştie acum lumea că cineva face super mişto de tine? Huh? Aud?

[later edits pe prima pagină]

Acum câteva zile, VisUrât a publicat ceva foarte îndoielnic referitor la lobby-ul LBGT de prin Scoţia. O verificare rapidă întreprinsă şi de mine şi de Gramo şi probabil de alţii de care nu ştiu eu, a arătat că acea ştire nu există; există alte lucruri, care au fost distorsionate şi contorsionate într-un atac anti-gay de către o aşa-zisă agenţie de ştiri, în fapt megafonul Noii Drepte.

Când am scris prima dată despre aceste lucruri, m-am ferit să-l acuz pe VisUrât de homofobie. Mi-am zis că pur şi simplu omul n-a verificat ştirea şi a publicat-o rapid înainte de a pleca la mare, să se strângă nişte comentarii până se întoarce. Nu ştiu de ce aveam impresia că, văzând cât de îndoielnică e ştirea, îşi va cere scuze, va publica o dezminţire, ceva.

Absolut nimic.

Nici măcar un singur cuvânt asupra surselor ştirii, nici o scuză că n-a verificat-o în nici un fel. Poate nu-l interesează asta, poate e interesat ca ştirea să apară ca legitimă.

Nici o urmă de deontologie. Când se mai discută de "Jurnalişti vs. Bloggeri", cazul lui VisUrât e un exemplu perfect de ce lipsa unui editor poate condamna blogosfera la lipsă de credibilitate. Cum să mai crezi de acum vreo ştire ce apare pe VisUrât?

Să discutăm acum noul său post, ce, zice el, e un răspuns la comentariile din postul cu pricina.

Postul cu pricina vorbea despre interzicerea cuvintelor "mamă" şi "tată" în sistemul sanitar scoţian, din cauza lobby-ul LBGT.

Răspunsul lui VisUrât e un melange anti-gay şi anti-lobby-LBGT, tot felul de argumente aruncate acolo, să fie, câteva sigur trebuie să fie valabile... la ceva.

Argumente pe care le vom lua pe rând şi le vom diseca, for the make benefit of the glorious nation of Romania.

Spre deosebire de Gramo, o să iau tot la puricat. Tot spre deosebire de Gramo, o să folosesc pana unui Swift (oh, hybris de blogger!). Gramo l-a tratat cu duhul blândeţii, eu nu. Iar numele lui Swift nu e aruncat acolo la derută, e o aluzie subtilă subtilă.

Tot de la Gramo voi împrumuta sursele pentru câteva lucruri, lucru pentru care îi mulţumesc.

Să începem, dară.

"Uitam pentru ce ne nastem si pentru ce traim. Pentru ca ne nastem si traim din acelasi motiv pentru care se nasc toate animalele. Sa mancam si sa ne reproducem."

Ce scopuri nobile în viaţă are VisUrât! Ce viziune măreaţă, plină de inspiraţie! A cunoaşte, a iubi (platonic), a fi iubit şi a cunoaşte prietenia, a pune umărul la progresul Umanităţii, toate acestea sunt himere, nimicuri pentru VisUrât. El vrea, în schimb, acelaşi lucru ca cinicul neam porcin: troaca şi rutul. Iar Newton e un reject. Un reject virgin, chiar. Probabil din cauza lobby-ul virginilor de peste 40 de ani e prin toate cărţile de ştiinţă.

"Suntem singurele animale din tot regnul care promovam homosexualitatea. S`au mai vazut cazuri de homosexualitate si la alte specii, dar specia umana e singura care promoveaza acest lucru."

Gramo, întrebând "Cine promovează homosexualitatea", zice bine. Eu n-am văzut până acum nicăieri ceva sau cineva spunând "Go gay, it's fun and we have cookies!" (women excluded) Nu. Am văzut în schimb "Accept our sexuality, please". Şi dacă e cineva care promovează homosexualitatea, apoi animalele sunt alea. Spre deosebire de oameni, toate speciile enumerate aici şi-o trag bine mersi în văzul celorlalte. Mă îndoiesc că girafele şi bivolii se ascund după tufişuri, iar delfinii se dau la fund când şi-o trag. O fac bine mersi în văzul tutoror. Oroare! chiar şi în văzul tinerilor pui. Uite aşa se duce moralitatea turmei, doamne fereşte şi apără.

"Am auzit de nenumarate ori “E ok ca esti homosexual, asa te`ai nascut!”. Poate. Poate nu. Inca nu se stie."

Ba se ştie, zice Gramo, dând un link spre wikipedia. Ba n-are nici o importanţă, zic eu. Nu are importanţă dacă sunt obligat de câteva gene să mă uit după masculi plini de graţie şi muşchi şi inteligenţi şi frumoşi sau dacă aşa aleg eu. Da? Important e că masculii aiă plini de graţie mă iubesc şi eu îi iubesc pe ei. A, şi tot de la Gramo citire: "E ok sa ai alta orientare sexuala decat cea a heterosexualilor, dar nu fiindca nu poti fi altfel, ci fiindca simpla orientare sexuala nu intra in sfera moralei". Poate şi asta e important, cine ştie.

"Personal nu am absolut nimic cu homosexualii, ba mai mult, chiar am avut cunostinte care erau homosexuali. Cunostinte care, la randul lor, ii numeau poponari pe cei care ieseau in strada sa urle`n gura mare ca se fut in cur. Erau oameni seriosi, deschisi, erau homosexuali declarati, dar nu tineau mortis sa iasa in strada si sa urle acest lucru. "

Şi asta dovedeşte... ăăă... da. Presupun că e ceva împotriva strigării în gura mare că eşti poponar. Nu strigă nimeni asta, măi VisUrât, strigă chestii ca "Nu discriminării", "Libertate", "Egalitate" "Fraternitate". Spre deosebire de altă mulţime cu aproximativ acelaşi sloganuri, sunt demonstraţii festive care nu implică inveţiunea doctorului Guillotine.

"Asa cum pe mine la angajare nu ma intreaba daca am prietena sau prieten, asa nici pe ei nu`i intreaba nimeni. Unde`i discriminarea?"

Nu-i aici, a ieşit la un suc. Puteţi să-i lăsaţi un mesaj, eventual, când se întoarce vă va contacta ea.

"Eu daca ma dau la o colega de serviciu, ma da afara pentru hartuire sau comportament neadecvat. Un homosexual daca face acelasi lucru are doua situatii in care e pus:
1. Se considera o gluma si se trece cu vederea
2. Se considera hartuire dar nu poate fi dat afara pentru ca e homosexual si va da firma in judecata pentru discriminare."

I-auzi. Zi zău cu limba scoasă. Ori aduci dovezi că se întâmplă ce-ai spus tu, ori scot eu limba la tine, îţi dau cu tifla şi zic că eşti un mare mincinos. Hai, câteva cazuri acolo, să arăţi că e un trend în societarea românească sau internaţională sau care vrei tu. Bagă codul antispam şi dă cu commentul.

"Sunt impotriva adoptiei copiilor de catre homosexuali. Pentru ca acel copil are mai multe sanse sa devina homosexual chiar daca nu s`a nascut asa. Cand un cuplu de homosexuali isi plimba copilul pe strada si acel copil aude doar “uite ce misto e tipul ala”, “uite ce fundulet futabil are tipul” etc, atunci sistemul lui de valori este afectat."

Factual, iarăşi n-ai dreptate. Uite ce zice aici, citez: "VisUrât n-are dreptate".

Şi tot de la Gramo, o întrebare de bun simţ: "Parintii hetero fac comentarii de felul celor din citat despre persoanele (de sex opus) pe care la vad pe strada? In auzul copilului? Atunci cand acesta are o varsta la care nu poate intelege ce-i cu comentariile respective?" Ha! Te-a-nchuiat aici, mister! Deci, clar, you suck.

"Puteti sa ma combateti cat vreti la acest punct pentru ca parerea nu mi`o schimb."

Exactly! Don't let facts get in the way of a good prejudice! Be strong brother!

"Homosexualitatea e o disfunctie. Parerea mea (este disfunctie pentru ca blocheaza instinctul de reproducere). Unii se nasc homosexuali, unii se nasc handicapati, unii se nasc bolnavi psihic, unii se nasc malformati." (alţii moldoveni... ha! nu-ţi convine, nu? nasol, nu?)

Părerea ta. Bănuiam eu ca a ta este, dar nu eram sigur. Celelalte păreri tot ale tale sunt?

Fără link de data asta, citatul direct, să vadă tot românu' ce disfuncţional e poponaru': "A study by UCLA Law School's Williams Institute noted that gays and lesbians more frequently adopt older, disabled, or HIV+ children often not considered by heterosexual couples. The study claims that barring adoption by qualified gays and lesbians could cost the U.S. between $87 million and $130 million per year."

Monştrii oamenii ăştia, monştri.

"Ce fac ei acasa cu usile inchise nu ma deranjeaza si nu ma intereseaza asa cum nici pe ei nu`i intereseaza daca eu acasa ma imbrac in piele si ma joc cu biciul…
Dar, in momentul in care mi se impun anumite reguli doar pentru ca niste complexati au impresia ca, daca ies in strada in fundul gol si se lasa batuti de niste dobitoci la pubertate care se cred mari nazisti sau legionari, vor schimba ceva in mentalitate incepe sa ma intereseze. Pentru ca ai mei copii vor creste in acel mediu."

N-a ieşit nimeni în fundu' gol, crede-mă, era destul de răcoare pe 1 iunie în Bucureşti, oricât de ciudat ar părea. Eu unul aveam hanoracul pe mine.

Şi exact în care mediu vor creşte copiii tăi? În mijlocul unui război civil între homosexuali şi neonazişti? Într-un stat în care poţi să manifeşti pentru ceea ce crezi? Şi ce reguli ţi se impun ţie? Nu da în cap la homosexuali? Nenorociţii. E dreptul tău să dai în cap la homosexuali! Să-i înjuri! Să construieşti oameni de paie în argumentaţii, aşa cum o fac eu acum de dragul satirei.

"E legala homosexualitatea."

Nu era. Dar au militat nişte deştepţi împotriva art. 201-202 din Codul Penal şi s-a legalizat. Trist, nu? Ţara asta se duce de râpă.

Acun un citat mai lung, că dacă îl luăm în bucăţi mai mici, nu se mai înţelege nimic.

OK, nu ma intereseaza. Fiecare cum il duce capul. Dar, cand incep regulile, e nasol. E ok sa faci bancuri despre arabi. E ok sa`ti bagi pula`n arabi si sa dai vina pe arabi. Dar nu poti spune bancuri despre evrei, homosexuali, negri sau tigani. E rasism.
Pentru cine nu stie, cand Israelul a atacat Libanul nu s`a bagat nimeni. Au omorat zeci de mii de nevinovati, trageau cu mitralierele in parinti care incercau sa`si apere copiii de gloante… Nu a vazut nimeni. Pentru ca evreii au trecut prin Holocaust… S`au investit zeci de miliarde in sisteme de educatie a tiganilor. Sa`i scoata la lumina, sa nu mai traiasca dupa obiceiurile lor de mii de ani. Nu s`a dus nici dracu` la scoala. Scoala le trebuie? Ne`au facut de tot rahatul in Europa. Toti europenii stiu ca roman se traduce tigan. Tot ei sunt aia discriminati.
Negrii au dreptate. Chiar au.
Homosexualii nu."

Ce vrei tu, mamă dragă, să spui aici, că eşti cam incoerent. Eu am înţeles aşa:

1. E ok să blamezi arabii.

2. Nu e ok să blamezi evreii, homosexualii, negrii sau ţiganii.

3. E rasism dacă ~(2) (adică non 2, adică dacă blamezi... etc)

4. Israelul a atacat Libanul şi a omorât oameni nevinovaţi.

5. N-a remarcat nimeni (4) fiindcă evreii au trecut prin holocaust. [citation needed]

6. S-au investit miliarde în educarea ţiganilor. [citation needed]

7. Ţiganii nu s-au educat. [citation needed]

8. Ţiganii ne-au făcut de râs în Europa. [citation needed]

9. Toţi europenii ştiu că român înseamnă ţigan [citation needed]

10. Deşi (6), (7), (8) şi (9), tot ţiganii sunt discriminaţi [no citation needed, concluzia e ilogică]

11. Negrii au dreptate.

12. Homosexualii n-au dreptate.

Doamne, chiar am izbucnit în râs când scriam (11) şi (12).

Fără alte comentarii, trecem mai departe. Mai pe scurt, fiindcă încep să mă plictisesc.

"Homosexualii n`au fost spanzurati, n`au fost mancati de lei in Colosseum, n`au fost impuscati la zid. N`au fost spanzurati, gazati sau legati de cruci in flacari."

Fir-ar! Fir-ar, adică, iarăşi nu ţi-ai făcut documentarea. Linkurile, ca întotdeauna, la Gramo. Aici, recunosc, nu m-am uitat la ce linkuieşte, fiindcă n-am chef să mă enervez teribil şi să mă înfurii şi să mă stresez. Şi în plus, ştiu deja înaintea ta cât de persecutaţi au fost homosexualii. Na-na-na-na! Consideră că am scos limba la tine, urâtule.

"Eu nu ies in strada sa ma laud cu ce fut sau ce pozitii imi plac. Nu pentru ca`i normal sa ma culc c`o femeie pentru ca vreau copii ci pentru ca nu consider ca trebuie sa ies sa ma laud cu preferintele mele sexuale."

Tu nu reciteşti ce-ai scris, aşa-i? Sau nu ştiu, oi fi eu mai încet la înţeles negaţiile alea alambicate de acolo. Ce-am înţeles, totuşi, e că tu te culci cu o femeie fiindcă vrei copii. Yeap, love is so freaking overrated. Oink.

"Din nefericire, problema cu paradele astea e alta, cel putin la noi… [blah blah blah blah blah nimic adevărat blah blah total aiurea blah blah ] (asta mi`a explicat`o un homosexual)"

Uite o idee la care să meditezi: E foarte posibil ca acel homosexual să-şi fi bătut joc de tine, ştiind că ai blog şi poate-poate scrii inepţia aia pe el (pe blog, nu pe gay-ul gay). A, şi n-are nici cea mai mică importanţă cine ţi-a spus-o, tot inepţie e, chit că venea de la ăl mai homosexual din toată România. (Pentru cine e interesat, era vorba că homosexualii ies în stradă special să fie bătuţi ca să primească bani ca să iasă în stradă ca să fie bătuţi de neonaziştii care şi ei primesc bani ca să iasă în stradă să fie bătuţi.... ups. În fine, cineva bate şi altcineva e bătut. E un fel de festival BSDM, nu ştiu)

"De ce nu fac masochistii parade? Sau scatofilii? Eventual dendrofilii, necrofilii, gerontofilii sau zoofilii. De ce? Daca sexul nu mai conteaza intr`o relatie, de ce ar mai conta specia? Presupun ca m`ati putea combate cu replici de genul “conteaza pentru ca animalul respectiv (eventual planta in cazul dendrofililor) nu si`a dat acceptul”. Cine stie ca nu si`a dat acceptul? A intrebat careva o oaie, un caine sau ce alte animale mai fut astia daca`i place sau nu?"

Fac parade, dar nu ştii tu şi nu-ţi se spune fiindcă nu te place nimeni. Asta unu la mână. În al doilea rând... în al doilea rând e atât mişto în ce-ai scris tu că nu mai pot să adaug nimic. Aşa că next.

"Hai fratilor sa facem parade. Sa ne laudam cu ce futem. Sa uitam ca ne fura toti, ca murim de foame. Hai sa facem parade. Pentru ca si acestia s`au nascut asa si nu e vina lor, in concluzie trebuie sa se laude."

Te repeţi.

"De cate ori au fost intrebati la un interviu de angajare despre preferintele sexuale de se plang atata de discriminare?"

Te repeţi. Serios. Pe onoare de şoim al patriei.

"ADN`ul meu se va combina cu ADN`ul ei si copilul rezultat va semana cu mine si`mi va duce genele mai departe (chiar daca unii nu vor asta). Care`i mai castigat? Care e mai motivat sa se laude? Eu de ce nu fac parada?"

Mă repet: nimeni nu se laudă că e poponar, în România n-am atins stadiul acesta, încă sunt lupte să fie acceptaţi.

Cât despre mândria de a te reproduce, iarăşi mă repet, e o mândrie pe care o împărtăşeşti cu cinicul neam porcin. Nu înseamnă că e ceva rău, doamne fereşte, fiecare se mândreşte cu ce crede de cuviinţă. Sau ce poate.

"Am scris asta din doua motive."

Primul ar fi fiindcă eşti homofob. Al doilea fiindcă nu vrei să recunoşti că eşti homofob.

"Primul ar fi comentariile cu continut ridicat de amenintari si injurii. Nu isi au locul aici, d`aia le`am si sters. Ganditi`va ca poate cel mai bun prieten al vostru ar fi homosexual nedeclarat. Cu ce ar schimba asta prietenia dintre voi, atat timp cat niciodata nu v`a facut avansuri, nu si`a dat limbi cu prietenul de fata cu voi si nu v`a deranjat cu nimic?"

Sau altfel spus: Gândeşte că cel mai bun prieten al tău ascunde faţă de tine o parte importantă a vieţii sale. Cu ce ar schimba asta prietenia dintre voi?

"Al doilea motiv ar fi faptul ca s`a sesizat blogosfera. S`au trezit unii ofensati, am fost banat pe unele bloguri (ca si citesc eu multe…), am dezamagit oameni pe care nu i`am vazut in viata mea si nici nu`i voi vedea, etc. De ce? Pentru ca am pus o stire? O stire pe care n`am comentat`o nici de rau nici de bine? O stire care mi s`a parut interesanta? D`aia? Atunci va rog nu ma mai cititi. Si banati`ma pe blogurile voastre. Pentru ca n`am aceeasi parere cu voi."

Da măi, uite aşa se trezesc unii să-i apere pe homosexuali, alţii să facă verificările susnumitei şi răsnumitei ştiri care de fapt nu există. Tii, maică, cum se iau toţi de tine, răii, pupa-te-ar să nu te deoache de frumuşel ce eşti. Lasă Goe, că le-ai zis bine la homălăi, nu-ţi face tu sânge rău.

Da, stai liniştit VisUrât. Articolele tale n-au turnat gaz peste focul discriminării. Iar dacă vreun bezmetic, undeva, inflamat de atâta anti-homosexualism din jurul său, va ucide un gay, nu e vina ta.

Eşti nevinovat, VisUrât. Nevinovat...


Read more....