marți, 2 ianuarie 2007

Charles Baudelaire - Curiozitati estetice

Download links:
http://www.mediafire.com/?1yjzztzzi2h
http://rapidshare.com/files/9927221/Charles_Baudelaire_-_Curiozitati_estetice.rar

PDF/Word, ~220 de pagini, OCRed, searchable (text under images)
Acum si cu textul original francez.

Meditatiile estetico-filozofice ale lui Charles Baudelaire, raspandite in diverse publicatii timp de aproape doua decenii si publicate pentru prima oara intr-un volum aparte in 1868, sub denumirea generica "Curiozitati estetice".

Prin lectura textelor selectate în prezentul volum, cititorii prinşi în tentaculele prejudecăţii care-i atribuie lui Baudelaire o singulară vocaţie poetică, vor avea o revelaţie. Revelaţia unui Baudelaire-estetician, unui Baudelaire care întruneşte geniul poetic cu inteligenţa critică şi care, reflectind asupra ţelurilor noi ale poeziei moderne, invocă în sprijin celelalte arte. Revelaţia unui Baudelaire pentru care fie şi „o relatare a unei rapide plimbări filozofice printre picturi" constituie un punct de sprijin pentru construcţia unei viziuni estetice originale, sprijinită concomitent pe trăirea existenţială a modernităţii, pe experienţa novatoare a poetului şi pe „radarul" axiologic al iubitorului artelor plastice. Se poate lesne constata, împreună cu Rene Huyghe, că se conturează „o teorie, disper¬sată în scrierile sale asupra artei, care este o conştientizare a ceea ce arta încearcă de acum să realizeze". Şi, totodată, că Hugo Friedrich are dreptate: concepţiile baudelairiene despre creaţia artistică „stau pe aceeaşi treaptă cu poezia însăşi, lăsând-o adeseori în urma lor".

Baudelaire a resimţit exemplar nevoia de autoclarificare a conştiinţei sale estetice. Setea de teorie l-a dus o vreme până în pragul tentaţiilor amăgitoare ale sistemului. „Am încercat nu o dată să mă zăvorăsc într-un sistem pentru ca de acolo să pot propovădui în voie", mărturiseşte el, satisfăcut că a reuşit să scape din chingile paralizante ale unor canoane prefabricate, să aşeze deasupra oricăror principii ale „profesorilor-juraţi" diadema evlaviei faţă de ideea de artă. „M-am reintors să caut un azil în impecabila naivitate", mărturiseşte candid Baudelaire, adăugind: acolo, în zona sensibilităţii estetice şi a patosului contemporan „şi-a găsit conştiinţa mea filozofică tihna".

Meditaţiile lui Baudelaire asupra artelor plastice constituie o proiecţie a conştiinţei sale filozofice, statornic preocupate de definirea sensibilităţii modeme şi a expresiei sale estetice inedite, care nu-şi poate găsi tihna fără a răspunde la chinuitoarea întrebare: există o frumuseţe modernă, adecvată stării de spirit a vremii sale? Măiestria tehnică, fără a fi cu nimic depreciată, este subordonată constant de Baudelaire ideii că opera de artă este un act de creaţie valorică, în care limbajul specific este menit să realizeze „unitatea de impresie" şi „totalitatea de efect", să exprime o confesiune nereticentă, o mărturie patetică a vibraţiilor unei sensibilităţi estetice. Aprecierile sale se îndreaptă predilect spre Delacroix, considerat „cel mai sugestiv dintre toţi pictorii", „adesea un neîndemânatec, dar creator până în măduva oaselor".

Scriitura estetică-filozofică a lui Baudelaire se dovedeşte astfel încărcată de sugestii, căci ea analizează fenomenul artistic al epocii scrutând viitorul artei şi întrezărindu-i liniile de forţă. Noi înţelegem azi arta dintr-o perspectivă dialectică poststructuralistă şi totuşi, surprinzător, parcă am fi încorporat viziunea baudelairiană al cărei freamăt a fertilizat cugetarea estetică şi ni s-a transmis în formele evoluate pe care le îmbracă estetica zilelor noastre. Parafrazându-l pe Jean Codeau, putem spune că, dincolo de disimulările şi ambiguităţile sale, crezul "estetic al lui Baudelaire continuă, ca lumina stelelor dispărute, să ne lumineze calea, oferindu-ne repere indispensabile pentru dezlegarea eternei „taine" a artei. Cine caută un drum spre chintesenţa poeziei sau a artelor plastice nu poate face abstrac¬ţie de Curiozităţile estetice, fascinanta operă pe frontispiciul căreia Baudelaire ar fi putut să aşeze drept motto celebrul vers:

Car j'ai de chaque chose extrait la quintessence.


Related posts:

http://subvertingcapitalism.blogspot.com/2007/01/charles-baudelaire-critica-literara-si.html

http://subvertingcapitalism.blogspot.com/2007/01/principii-de-estetica-de-george.html

http://subvertingcapitalism.blogspot.com/2007/01/elemente-de-estetica-de-benedetto-croce.html

http://subvertingcapitalism.blogspot.com/2007/01/istoria-esteticii-de-k-e-gilbert-si-h.html

...şi altele.


G.

0 comentarii: