joi, 11 ianuarie 2007

Eugen Lovinescu si antinomiile criticii de Florin Mihailescu

Links:
http://www.mediafire.com/?8qkmz4mbijd
http://rapidshare.com/files/61527833/Eugen_Lovinescu_si_antinomiile_criticii_de_Florin_Mihailescu.rar

PDF/word, ~460 de pagini, OCRed, searchable ("text under images")

Imprejurarea de a se fi daruit cu o nobila exclusivitate criticii explica printre altele si caracterul ideologiei literare a lui E. Lovinescu. Intreaga sa gandire este subordonata aproape in mod absolut actiunii critice. Chiar conceptia sa sociologica liberala care pare o constructie cu scopuri, cel putin in parte, extraestetice se dovedeste in ultima analiza avand tot o finalitate predominant critica. In aceasta privinta este probabil ca insusi Lovinescu se insela considerandu-se „adevaratul teoretician filozofic al liberalismului roman", cand in fond nu era, impotriva tuturor aparentelor, decat ideologul modernismului in literatura noastra. Oricat ar parea de ciudat si de paradoxal, rosturile veritabile ale Istoriei civilizatiei romane moderne au fost de a fundamenta sincronismul in evolutia literara si nu in aceea social-politica, unde, de altfel, dificultatile conceptului sunt si mai transparente. Fara indoiala, nu contestam prezenta lui Lovinescu in dezbaterile sociologice ale vremii si nici interesul punctului sau de vedere ; afirmam doar subordonarea in ultima instanta a tuturor conceptiilor, de orice natura ar fi, spiritului critic si actiunii sale combative in numele unor idealuri foarte precise. Altfel spus, Lovinescu n-a facut sociologie in sine, n-a facut politica in sine (cu o singura exceptie : campania publicistica din anii neutralitatii 1914—1916), n-a facut nimic in sine, in afara de critica. Unicul sau destin, de o maretie tragica prin totalitarismul cu care l-a devorat, a fost critica.

Rămân, prin urmare, din opera lui idei vii şi fecunde, alături de altele care au suferit amendamente numeroase şi adinei. Preluat în spirit critic şi fără hiperbolizări, cum a făcut el însuşi cu Maiorescu, Lovinescu este aşadar şi desuet, dar şi actual, aparţine şi istoriei literare, dar şi criticii noastre curente. Şi-i aparţine mai presus de orice prin marea dăruire pentru cauza literaturii, prin pasiunea extraordinară cu care a slujit-o întreaga lui viaţă. Aceasta este cea mai înaltă semnificaţie a lui E. Lovinescu, acesta este modul cel mai viu al actualităţii sale.


O monografie mare despre Eugen Lovinescu si evident antinomiile criticii. N-am citit cartea, deci nu stiu mai multe. No special remarks.


G.


1 comentarii:

Anonim spunea...
doamne, eram indragostita de florin mihailescu cand eram in facultate... avea mereu o palarie de pe vremuri, imi amintea de un roman de zoltan panek (cred ca singurul...) si cu niste notite scrise de mana pe foi de hartie, parca erau manuscrise si era asa entuziasmat de ce ne povestea despre hortensia papadat bengescu si alti autori plictisitori, incat am sfarsit prin a citi cartile respective..
e ziua lui pe 9 august, cred ca implineste vreo 70 de ani sau asa ceva.. ce tip fantastic