duminică, 21 ianuarie 2007

Psihologia kitsch-ului de Abraham Moles

Download links:
http://www.mediafire.com/?3ylgvno04ow
http://rapidshare.com/files/61525294/Psihologia_kitsch-ului_de_Abraham_Moles.rar

PDF/word, ~250 de pagini, OCRed, searchable ("text under images")

"Lumea valorilor estetice nu mai este scindata intre „Frumos" si „Urit": intre arta si conformism se intinde spatiul vast al Kitsch-ului. Kitsch-ul se afirma cu tarie in cursul evolutiei civilizatiei burgheze, in momentul in care aceasta ajunge la abundenta, adica la un exces de mijloace in raport cu necesitatile, deci la o gratuitate (limitata), in acel moment anume in care burghezia isi impune normele ei productiei artistice."

Kitsch-ul este blând şi insinuant, permanent şi omniprezent, integrat în viaţa noastră, el nu pretinde nici un altfel de efort în afară de o gimnastică mentală modernă şi recomandată, este „sănătos" (!) şi la adăpost de toate excesele vinovate ale artei absolute, de unde vine şi legătura sa strânsă cu religia, devenită religie de mase: misticismul Théresèi d'Avila sau al lui Salvador Dali, viciul lui Baudelaire sau al doctorului Faust rămân, aprioric, în afara sferei sale, acestea reprezintă abateri de gust, din moment ce bunul gust se confundă cu prostul gust în oroarea comună de depăşire. Kitsch-ul respinge orice fel de exces, într-un sens sau în altul: „dulce" sau „acru", el este pe măsura tuturor pungilor, a tuturor minţilor, a tuturor conştiinţelor. Omniprezenţa şi puterea sa de seducţie fac din el adevăratul duşman al ascezei, al ascezei funcţionaliste ca şi al exceselor marelui colecţionar (Duveen). Ceea ce se opune, în cazul acesta, unui pol nu este polul opus, ci mediocritatea şi, de aceea, nu există fiinţă omenească, artist, ascet sau erou, care să nu aibă în el ceva kitsch, dat fiind că este un fenomen cotidian. „Arta este cea mai elevată bucurie pe care şi-o oferă omul", spune Hegel. Dar nimeni nu poate trăi numai pe culmi: de aici provine totalitarismul kitsch-ului. De aceea, studiul acestui mod de viaţă a cărui imagine acoperă aproape integral viaţa socială implică în mod necesar aspectul dominării. Odată cu clasa dominantă se impune şi dictatura kitsch-ului, iar teza lui Diehter devine o teză filozofică: dacă există câte un obiect pentru orice fel de problemă, atunci orice fel de tensiune, orice fel de conflict – individual sau colectiv – trebuie să poată fi rezolvat prin intermediul unui obiect. Raporturile dintre oameni se transferă la nivelul raporturilor dintre obiecte, toate conflictele rezolvându-se în acelaşi fel şi instituindu-se o ecologie a oamenilor şi a lucrurilor.


Pentru toti cei ce au carpeta "Rapirea din serai", fara numar.

OCR foarte bun. Din pacate, avand un layout mai special, cartea o sa fie ceva mai greu de aranjat in word. Dar! este mica, ~55000 de cuvinte. Daca cineva aranjeaza si corecteaza wordul, sa ma anunte, sa pun noua varianta up, cu creditele de rigoare. Thanx!


G.


1 comentarii:

Anonim spunea...
Prietene necunoscut, iubitor al cartilor si culturii, iti multumesc. Nimic din ce este omenesc nu trebuie sa ne fie strain ! Daca ai gasi si "Sociodinamica culturii" ...