duminică, 18 februarie 2007

Istorie cultura critica de Cesare Segre

Download links:
http://www.mediafire.com/?etnnteytzty
http://rapidshare.com/files/148182413/Istorie_cultura_critica_de_Cesare_Segre.rar

PDF/word, ~400 pagini, OCRed, searchable ("text under images")

Critica si structualism • Sinteza stilistica • Structurile si timpul • Logica narativa si timp • Cultura si sistemele de modelizare • Structurile narative si istoria • Structuralism si cercetarea istorica • Semiotica si filologie • Natura textului • Semnul literar • Ierarhia semnelor • Critica textuala, teoria multimilor si diasistem • Structurile implicante • Discurs

Ceea ce este mai important în demersul critic al lui Cesare Segre se înscrie în perimetrul inter disciplinarităţii semioticii; cercetătorul încearcă să găsească argumentele ştiinţifice necesare prin care să afirme şi să confirme fundamentarea teoretică şi practică a acestui domeniu, atât de des traversat de întrebări fierbinţi, în acest timp al criticii şi teoriei. Cu o per spectivă istorică cât mai justă se iau în discuţie toate tendinţele şi metodologiile ce au apărut şi s-au difuzat în lume în ultima vreme: critica filologică, critica stilistică, critica structuralistă, critica semiotică, critica textuală etc. pentru a se ajunge la o sinteză cât mai operativă.

Criticul sugerează că textul (literar) reprezintă, în primul rând, un sistem de semne specifice domeniului intern căruia-i aparţine, dar acest sistem (literar) poate fi reflectat în sisteme mai vaste socio-culturale, integrându-se astfel într-o diacronicitate obligatorie. Aşa cum Avalle vorbea de „semne culturale de aplicaţie literară", la fel Segre vede în semn o sumă de interacţiuni între diverse coduri culturale şi acelea specific literare. Acestea din urmă sunt însă, înainte de toate, nişte coduri lingvistice; astfel, în analiza şi interpretarea mesajelor semantice, trebuie să se ţină cont de această specificitate lingvistică, dar nu trebuie să se rămână la ea: „Înţelegând semiologia ca studiu al semnelor şi al semnificaţilor, demersul propus aici oferă nişte baze experimentale pentru o investigare a funcţiilor semnice în operele literare; investigare ce poate ajunge la rezultate mai generale decât acelea permise de studiul lingvistic, după cum şi semiologia are un caracter mai general decât lingvistica".

Dacă în studiul „Cultura şi sistemele de modelizare", pornind de la o fundamentare istorică a semioticii (cum am constatat deja), Cesare Segre încearcă să-l concilieze pe Lotman cu Marx, (nu chiar atât de convingător din cauza unei incompatibilităţi „structurale" după părerea noastră) în „Structurile narative şi istoria", el pleacă de la o problemă acută ridicată de structuralism şi semiotică: „Structurile există în obiect (în opera literară) sau în subiect (în criticul care o analizează)?". Răspunsul la această întrebare îi dă ocazia să-şi clarifice schema celor patru nivele descriptive (Discurs, Intrigă, Fabulă şi Model narativ) şi s-o coreleze cu planul contex¬tului cultural. După o investigare la nivelul lingvistic a structuralismului în „Structuralism şi cercetare istorică", Cesare Segre revine la o afirmaţie pozitivă: „Proiectarea de modele trebuie să fie un moment al operaţiei de interpretare; modelul e o ipoteză de lucru ce se justifică numai prin randamentul ei cognitiv".

Fără să avem pretenţia de a fi intrat în profunzimea materiei teoretice pe care Cesare Segre ne-o propune, adeseori elaborând-o chiar sub ochii noştri co-participativi, am vrut să incităm la lectură pe cititorul de orice categorie intelectuală, avid să afle un răspuns la probleme şi nedumeriri acute provocate de evoluţia formidabilă a gândirii critice în acest secol al criticii. Cartea aceasta, conţinând tot ce este mai important în critica semio¬tică italiană, are scopul dea da o imagine cât mai rotundă asupra studiilor de semiologie literară in Italia şi de a invita cultura românească la o concurenţă creatoare.


No special remarks.


G.


0 comentarii: