vineri, 20 aprilie 2007

Moartea lui Virgiliu de Hermann Broch

Downloads links:
http://www.mediafire.com/?9zzmj3toirf
http://rapidshare.com/files/198816709/Moartea_lui_Virgiliu_de_Herman_Broch.rar

Word, ~173 000 cuvinte, corectat

O data cu verva irlandezului Joyce, teroarea misticului evreu Kakfa, furia americanului Lowry, nelinistitul idealism filozofic al austriacului Broch, poemul romanesc alegoric gaseste o forma puternica si absoluta.

Istoria romanului modern de R. M. Alberes


Poemul – de aproape sase sute de pagini! – cuprinde un interval de timp de optsprezece ore (ca si Ulise de Joyce), ultimele trei sferturi de zi din viata lui Virgiliu, de la sosirea poetului grav bolnav la Brundisium pana la decesul sau. Ancorarea corabiei in port, transportul bolnavului in lectica si instalarea lui in casa de oaspeti a imparatului, toaleta de dimineata si un tratament medical, vizita a doi prieteni si a lui Octavian August, dictarea testamentului – aceasta enumerare epuizeaza elementele epice, neinsemnate in sine. Broch este indreptatit sa afirme ca Moartea lui Virgiliu, este o opera "al carei nivel depaseste nivelul romanului «literar» si atinge – cel putin asta am incercat si sper ca am reusit in aceasta carte intr-o anumita masura – filozofia pura"

Nota specifica cea mai relevanta a literaturii lui Hermann Broch este simbioza de poezie si filozofie. Spirit analitic, cugetator subtil si, totodata, atras de stiintele exacte – matematica l-a preocupat statornic – a inceput, de tanar, prin a scrie eseuri de filozofie si n-a parasit niciodata acest domeniu.

"[...] precizeaza Broch – eu fac incercarea... sa cazez in roman stiinta vie, ceea ce insemneaza aici stiinta productiva (cu rezerva ca ea inceteaza sa mai fie stiinta pura), pe de o parte, introducand-o imanent intr-o actiune si in personaje care nu mai au nimic a face cu «cultura» si, deci, nu mai poarta oribilele discutii culturale, pe de alta, exprimand-o nud si de-a dreptul si nu ca umplutura alcatuita din conversatii."

Incheind, traducatorul [Ion Roman] marturiseste ca Moartea lui Virgiliu a fost pentru el o grea piatra de incercare. Poate ca talmacirile sale anterioare, din Robert Musil, Hermann Hesse, Ernst Junger si altii, au trebuit sa fie si etape de pregatire in vederea acestei incercari. La capatul unei lucrari de durata, punctata de clipe de cumpana, cand a fost la un pas de a renunta, dar si de ceasuri de mari satisfactii, el ofera cu modestie cititorilor rodul muncii sale, in speranta ca, daca n-a fost poet in masura in care s-ar fi cuvenit, originalul l-a ajutat sa fie atat cat sa nu tradeze mesajul etic al marelui ganditor si artist.


Inainte de a o printa, ar fi indicat sa verificati marginile paginilor si poate introduse numerele paginilor.


G.


0 comentarii: