luni, 28 mai 2007

Calatorie la capatul noptii de Louis Ferdinand Celine

Download links:
http://www.mediafire.com/?7byvhehnzbj
http://rapidshare.com/files/33867620/Calatorie_la_capatul_noptii_de_Louis_Ferdinand_Celine.rar

Word, ~160 000 cuvinte, corectat


"Subtextul torentelor verbale din opera lui Céline ori Henry Miller exprima singuratatea exasperata a omului într-o lume care nu îl satisface. Acest picaresc disperat este cu totul altceva decât „romanul conditiei umane",în care Malraux sau Camus traduceau singuratatea metafizica. Nu tacerea Universului ori a lui Dumnezeu dez­amagesc aici. E vorba despre o dezamagire mai directa, mai brutala: dezamagirea omului devenit adult, un adult care descopera ca de fapt lumea adultilor nu exista, ca nu e populata decât de iresponsabili si de epave.

Tonul exasperat, folosirea invectivei si apostrofei la adresa cititorului îsi gasesc o îndepartata origine în opera lui Céline. Zeflemista, plina de verva, povestirea galagioasa, dezabuzata si puternica din Calatorie la ca­patul noptii revelase parca unei întregi generatii o forma a lirismului romantic. Totul era facut din constatari ci­nice, fara drept de apel: „Pentru a nu ajunge în situa­tia dezgustatoare de a fi saraci, suntem obligati, avem datoria de-a încerca totul, de-a ne îmbata cu orice, cu vin ieftin, cu masturbatia ori cu cinematograful". În aceasta picaresca si familiara viziune asupra existentei, exprimata într-un limbaj lipsit de orice fel de retinere, predomina un pesimism puternic, uneori chiar plin de buna dispozitie: „Nu în iertare consta curajul, iertam totdeauna prea mult! Si asta nu serveste la nimic, e un lucru dovedit (...). Ascultati-ma pe mine, într-o seara ar trebui sa-i adormim pe vecie pe cei fericiti cufundati în somn si, asa, sa ispravim o data pentru totdeauna cu ei si cu fericirea lor. A doua zi vom deveni liberi sa fim cât ne place de nefericiti..." Stralucitoare si personala în primul rând, înfrânata înca de sintaxa, satira lui Céline va fi tot mai accentuata, mai exasperata – sa compa­ram, în acest sens, stilul din Calatorie la capatul noptii (1932) cu acela din Nord (1960) – ajungând pâna la a-l face pe fostul Bardanu sa „se îmbete cu cuvinte"."

Istoria romanului modern de R. M. Alberes


Calatorie la capatul noptii, apare în 1932. Un debut relativ târziu pentru un intelectual cu o experienta atât de dramatica si care demonstrase ca poate da frazei un sunet atât de profund, de evocator. O sem­neaza cu pseudonim, împrumutând numele mamei sale de dinaintea casatoriei. Romanul are succes, e încununat cu unul dintre cele mai importante premii literare ale Frantei, Renaudot; Céline devenise un nume cunoscut si Destou­ches nu avea sa-l mai paraseasca niciodata. Adoptarea unui pseudonim are o semnificatie mai adânca decât aceea a unui detaliu de istorie literara: asemenea lui Bardamu, eroul cartii sale, el îsi pune o masca si descopera ca i se potriveste mai bine decât propriul chip. De aici înainte, "Céline va înainta prin opera, ascuns în spatele mastilor unor personaje multiple, atribuindu-i fiecaruia dintre ele vederea limitata care nu e, de fapt, a lui însusi". Cuvin­tele lor sunt ecourile propriului sau glas, deformate de doua ori – o data când se rasfrâng dupa ce au atins punctul în care Destouches a trait emotiile evocate în roman si, a doua oara, când sunt reinterpretate de Céline.


No special remarks; e corectata si ready for print! eventual nu uitati sa numerotati paginile!


G.

2 comentarii:

Anonim spunea...
Nu am ramas impresionata de aceasta carte. :) Prezentarile si rezumatele m-au indemnat sa o citesc...dar am ramas dezamagita.
raluca spunea...
este o carte extraordinara ! ironia, absurdul, disperarea, descrierea situatiilor si a revelatiilor personale,.. e o carte vie!
din pacate, editia romaneasca pe care am vazut-o prin biblioteci si anticariate ( nu stiu daca s-a reeditat cumva) este foarte urat conceputa : randuri inchesuite si litere extraordinar de mici, ceea ce ingreuneaza considerabil lectura. de cealalta parte, am vazut o editie in limba franceza a cartii, care beneficiaza ( in plus fata de un scris aerisit) de desene foarte expresive, care accentueaza grotescul absurd al razboiului, de exemplu.