luni, 7 mai 2007

Princepele de Eugen Barbu

Download links:
http://www.mediafire.com/?2yzddzjmv12
http://rapidshare.com/files/29963079/Princepele_de_Eugen_Barbu.rar

Word, ~110 000 cuvinte, corectat

"Despre Princepele (1969) s-au spus lucruri adevarate, intre ele si acela ca-i un roman istoric „cu cheie“, ceea ce vrea sa zica mai multe feluri de simboluri si aluzii. Alt fapt, incontestabil, este ca romanul are o filozofie sau incearca a avea una meditand in jurul ideii de putere. Puterea ar fi dat adevarata tema a cartii lui Eugen Barbu, iar pretextul – o epoca aberanta, cruda si somptuoasa in istoria noastra: epoca fanariota."

Eugen Simion, Scriitori romani de azi


"Princepele nu este atat un roman despre tipurile ori modurile puterii, cat unul despre exercitiile posibile ale acesteia, prozatorul vizand dinamica istoriei in perspectiva actelor, a manifestarilor ideii de putere si, numai in al doilea rand, profilul, complex fara indoiala, al personalitatilor care o reprezinta.

Exercitiul real dar si cel inchipuit al puterii au acelasi efect; lihtisul, melanholia, topirea energiilor in atoatecuprinzatoarea lume orientala; lucrarea Principelui, opera messerului si viziunile lui Hrisant Hrisoscelu [cel din "Saptamana nebunilor"] sunt alte ipostazieri ale visului si realitatii puterii, ale exercitiului acesteia. Sub diverse infatisari, prozatorul a vizat in aceste trei romane descoperirea resorturilor interioare ale mecanismului puterii si rezultatul actiunii lor asupra unor „suflete” a caror esenta ramine mereu aceeasi, dincolo de hotarele despartitoare ale nivelelor cronologice ale istoriei: agonia unei lumi in Groapa, crepusculul unei epoci in Princepele, prabusirea stralucirii Veneziei – totul ilustreaza deriziunea unui spatiu care isi afla conditia supravietuirii sale tocmai in acceptarea acestui mod de a fi.

Ioan Holban - Lihtisul si melanholia (II)

O carte superba, ce mira prin faptul ca a trecut de cenzori in acele vremuri, avand in vedere ca prezinta o iubire intre doi barbati ("Samanta ta e rece, adauga Ottaviano"), fiind in acelasi timp si o satira, critica, a regimului comunist. Mai mult decat atat, Princepele inspaimanteaza prin reflectia deosebit de fidela a intregii istorii romanesti: " Nenorocitii astia nu mai stiu ce sunt aceia stramosi, i-am corupt, i-am invatat sa fure... Tara, sau ceea ce numim noi tara, este corupta pana in maduva oaselor. Nu se dobandeste nici buna ziua fara un bacsis... Sfintii, chiar daca ar mai invia pe acest pamant, ar fi ucisi cu pietre. Nimeni nu mai are nevoie aici de cinste...."

Poveste de iubire, dar in acelasi timp si Principele lui Machiavelli, Princepele este cea mai buna carte romaneasca din ultimul secol, alaturi de Craii de Curte Veche si Saptamana nebunilor.


G.

1 comentarii:

Anonim spunea...
Mii de multumiri pentru Saptamana Nebunilor si Princepele ! S-a caftanit literatura romana, vorba celuilalt (Ion) Barbu, admirator, si el, al marelui Mateiu ...