marți, 26 iunie 2007

Necrolog pentru iarbă

Am aflat de curând, din surse guvernamentale, că se va deschide exploatarea de la Roşia Montana.

E timpul, deci, pentru încă un concert. Ba chiar două. Trei, dacă se găsesc sponsori. Se pare că intr-adevăr concertele sunt cea mai bună formă de protest... psihologic vorbind -- liniştesc vreo doi-trei năuci care nu şi-au dat seama pe ce lume trăiesc. La sfărşit, toată lumea e mulţumită, şi băieţii deştepţi, şi năucii mai sus pomeniţi.


Iar după ce se termină cu concertele în Roşia Montana, să punem de-un concert (două, trei) şi pentru parcul Bordei (fie-i betonarea uşoară!). Zilele astea i-am pus şi lui cruce; asta după ce în decembrie 2005, monsieur Costel Constanda i-a dat cu toporu' în cap şi în copaci, defrişand 120 de arbori. Cu acceptul autorităţilor, bineînţeles, că doar nu suntem în codru.

Am şi eu o intrebare: Când o sa înceapă primele dinamitări la Roşia Montana, cand va curge betonul peste Parcul Bordei, ce-o să faceţi, domnilor activitişti? O să aruncaţi prosopul şi gata, înjurând sus şi tare Sistemul, dar mândri în sinea voastră că aţi făcut... că aţi făcut ce? Nimic. Absolut nimic, dacă excludem irositul de bani, timp şi resurse umane.

Citiţi istoria, domnilor, lecţia e simplă: doar cine e gata să-şi dea viaţa pentru o cauză poate schimba ceva. În România, însă, nu există asemenea oameni.

Later edit: Se pare că m-am înşelat. Roşia Montană e oarecum safe for now, iar Parcul Bordei a fost redeschis:


lebede pe parcul bordeiparcul bordeiparcul bordeiparcul bordeiparcul bordei



G.

2 comentarii:

Sabrina spunea...
nu cred ca tine neaparat de sacrificarea unei vieti. lucrurile se pot rezolva si altfel. cu un grup de oameni dedicati si hotarati. dar intr-adevar, nu cred ca exista acei oameni in romania. nu inca. nimeni nu i-a crescut, deci nu au cum sa existe.
Geo Atreides spunea...
Vezi, acu' depinde ce intelege fiecare prin "dedicat si hotarat".
Unii inteleg sa faca concerte.
Eu inteleg sa fii gata sa-ti dai viata.

G.