vineri, 21 septembrie 2007

Hero of the day: Chuck Feeney

Chuck (Charles) Feeney are un ceas de 15 dolari, zboară la economy class, nu are maşină sau casă. La o avere personală de aproximativ 1,5 milioane de dolari, şi-ar permite un Rolex, poate o limuzină de serie sau ceva aşa.

1,5 milioane de dolari. Dacă duminica asta câştig la loto, voi fi mai bogat ca el. Mai bogat ca Chuck Feeney! În 1988, asta ar fi însemnat că aş fi fost în top 20 al celor mai bogaţi oameni din lume.

Vedeţi voi, Chuck nu e american obişnuit.

S-a născut în timpul Marii Depresii, în 1931, în Elizabeth, New Jersey. Tatăl său era agent de asigurări, mama sa, o irlandeză din Kinawley, Co. Fermanagh, asistentă medicală.

La 17 ani se înrolează şi este trimis în Japonia ocupată. O dată cu lăsarea la vatră primeşte o bursă de 36 de luni la Cornwell, unde va studia administrarea hotelieră.

În 1956 termină facultatea şi, mai având nişte bani din bursă, intră la Universitatea din Grenoble pentru un curs în ştiinţe politice.

Şi de aici lucrurile încep să se schimbe.

La Barcelona se întâlneşte cu un fost coleg de la Cornell, Robert Miller, şi împreună vând parfumuri şi electronice trupelor americane.

În 1960 deschid două shop-uri duty-free, în Hong Kong şi Honolulu. După dificultăţi iniţiale, firma, Duty Free Shoppers, începe să ia avânt. Chuck învaţă japoneza. Încep să deschidă magazine în toată lumea.

În 1988, Forbes, îl include pe Chuck Feeney în topul celor 400 de oameni din lume, pe locul 20, cu o avere estimată la peste 1,3 miliarde dolari.

Dar Forbes greşeşte. Chuck Feeney e de fapt un milionar obişnuit, ca mii alţii de pe continet american.

Chuck Feeney nu mai era miliardar din 1982, când îşi transferase întreaga avere (mai puţin 5 milioane dolari) în controlul unei fundaţii înfiinţate de el, Atlantic Philantropies (de fapt, un conglomerat de fundaţii).

Da, toţi 1,3 miliarde de dolari.

Pe parcursul anilor, administrează averea fundaţiei, acestea ajungând în 1997 la suma de peste 3,5 miliarde de dolari.

Spre deosebire de alte fundaţii, care-şi cheltuie maxim 5% din fonduri pe an, cu ţârâita, să dureze mai mult, Atlantic Philantropies, condusă de Chuck Feeney, a ales altă cale: în următorii 15-20 de ani va cheltui tot şi se va închide.

Impact maximization, ca sa zic aşa.


Undeva, într-un avion, sau într-un hotel decent, se află Chuck Feeney, nevăzut, nebăgat în seamă, în aglomeraţie, bruscat poate, pierdut printre restul de 6 miliarde de fiinţe umane -- ce dorm, mănâncă sau şi-o trag, mărşăluind în starea aceea hipnoidă în care le aruncă pe majoritatea şocul naşterii.

Astăzi, întreaga mea speranţă în omenire se sprijină pe umerii acestui om.


G.

0 comentarii: