sâmbătă, 1 septembrie 2007

Hero of the day: Sinca Noua

Multe lucruri merg prost în Ţara Românească, unde "multe" înseamnă aici "aproape toate".

Există şi excepţii.

În Sinca Nouă un domn primar foarte deştept împreună un german aşijderea au convins proaspăta comună (fostă sat) să capete certificate de producători organici. Bineînţeles, au trebuit să îi ia de mânuţă pe sincăieni şi să-i ducă până Germania, să le arate că ce-i organic se dă mai scump. Până la urmă i-au convins, 90 de gospodării s-au certificat, pupa-l-ar mama pe ele să nu le deoache, iar neamţul mai deschide şi o fabrică de lactate, totul organic, organic şi pentru export. Mai multe detalii, la sursa ştirii.


Aceasta e drumul agriculturii româneşti: produsele organice. Nu o să putem în veci concura cu marile complexe agroindustrale din Vest, investiţiile ar fi prea mari, ba chiar însăşi fiinţa satului românesc tradiţional (cât mai e) ar fi sfâşiată, mica gospodărie fiind canibalizată de marile exploatări agricole.

În schimb, dacă nu putem să producem masiv, să producem lucruri de calitate, fără pesticide, fără îngrăşăminte chimice; vacile şi găinile să umble libere prin ogradă, nu să stea închise în cuşti de 1x1 cu ciocurile tăiate să nu mănânce (dacă aţi vedea de unde vin puiul de la KFC şi hamburgerul de la McDonalds, la prima revoltă populară le-aţi da foc cu mână voastră). Mentalitatea ecologistă a Vestului l-a pregătit mai bine decât o mie de campanii publicitare pentru produsele organice.

Dar asta nu e tot. Gospodăriile verzi din zonele montane pot face şi agroturism. Occidentalii sunt sătuli până-n gât de beton şi asfalt; dă-le o căsuţă, ce zic eu căsuţă, un bordei ca la Muzeul Satului, şi vor fi mai fericiţi oameni. Iar oamenii fericiţi tind să nu se uite că o noapte în bordei costă triplu decât la un hotel.

"Grădina Maicii Domnului", aşa a descris Papa Ioan Paul al II-lea România. Şi este o grădină, o mare şi frumoasă grădină, cea mai întinsă din Europa. Oare vom ştii să avem grijă de ea? Merităm noi acest minunat loc?

Azi răspund, firav, "Poate da". Mâine, în schimb....


G.

3 comentarii:

O. spunea...
postul tau s-a potrivit perfect pentru mine cu sosirea de pe meleagurile montane ale strabunilor mei (o sa scriu mai incolo despre asta), unde am locuit cateva zile intr-un bordei de acum o suta de ani; n-am stiut ce-a zis Papa, esti o sursa grozava de informatii, dar stiu ca iubesc Gradina asta din tot sufletul si simt ca voi fi a ei si ea va fi a mea atata timp cat voi fi in viata; nu ma intreb daca o merit, la fel cum nu ma intreb daca imi merit corpul sau prietenii; sunt una cu mine.
Geo Atreides spunea...
Cât te invidiez! Îmi doresc şi eu meleaguri montane cu un bordei centenar*, dar vai, mi-a fost ursit altceva. Aşa că îmi rămâne doar să te pizmuiesc pentru norocul tău.
Şi eu iubesc România verde. Dar spre deosebire de tine, mă întreb mereu dacă am dovedit că merit să trăiesc în ea (aceeaşi atitudine şi cu prietenii mei).

G.


*şi legătură internet sau cel puţin calculatorul meu burduşit (la propriu) cu cărţi
cineva spunea...
ce sa zic faza e ca acum e 2009 si " domnul primar destept" nu a produs nimic in localitatea sinca noua daramite un produs organic sau " ecologic" cum ii place sa spuna..................
asa ca sa nu mai discutam