You will have to get used to living without results and without hope.

luni, 28 ianuarie 2008

Să loveşti o pasăre cântătoare

Ce lucruri urâte se întâmplă în România...

Victor Kapra a scris despre o tânără copilă foarte talentată, Angelica Vasilcov care încearcă să-şi pornească cariera artistică (voce şi pian) cu ajutorul youtube. Aruncaţi-vă un ochi pe canalul ei sau pe profilul myspace. De altfel, este pe locul 25 la Most Viewed (This Month) - Musicians.

În ultimul ei video, însă, e mai mult decât muzică. Urmăriţi-l până la sfârşit...

Un vecin a sunat la uşă şi, enervat că, în mijlocul amiezii, Angelica cânta, a lovit-o peste faţă. Iată ce spune ea, în about-ul de la video:


"i sang for 10 minutes today (2 attempts) and then some man kept knocking on my door and wouldn't stop... when i opened the door this neighbor in my building was screaming at me... and he forced his way into my apartment and then HIT me really hard on my face.
t was 3:15 in the afternoon!!!
i intended to give it a few more singing tries today... but obviously that's not possible anymore .. for now this is it .. but i know i could do it better.
the situation makes it harder for me to sing now. welcome to my real life!
UPDATE Jan 24: thank you all so much for support and ur kind words ... i have gone to the police now .. and they are handling it .. i'm feeling much better today .."


Ce inimă neagră trebuie să aibă fiinţa aceea! Spune englezul că "music soothes even the savage beasts". Din păcate, în faţa unor asemenea bestii, până şi muzica e neputincioasă...


G.

Read more....

joi, 24 ianuarie 2008

Hero of the day: Anonymous

Anonymous.

Cea mai puternică forţă din internet. Nu sta în calea lor, vei fi zdrobit.

Astăzi, Hero of the day onorează ANON dintr-un motiv foarte special: a declarat război Bisericii Scient*ologice. Site-ul CoS (church of scien*tology) e jos de câteva zile, iar astăzi, ANON a mai câştigat o luptă: a publicat documentele secrete ale bisericii, cele pentru care trebuie să plăteşti sute de mii de dolari.

Linkurile se găsesc pe aici, pe undeva. E şi un torrent. E o arhivă de 80 de mega, cu toată doctrina bisericii.

Şi în caz că vă gândiţi să-l supăraţi vreodată pe ANON... think again:


Anonymous is legion.

Anonymous does not forgive.

Anonymous does not forget.

Anonymous is devoid of humanity, morality, pity and mercy.

Anonymous works as one, because no member of Anonymous is as cruel as all of Anonymous.

Anonymous cannot be harmed, no matter how many Anonymous may fall in battle.

Anonymous takes all attempts to harm Anonymous seriously.

Anonymous is an enemy of those who are not Anonymous.

Anonymous is not subject to law.

Anonymous only undertakes Serious Business.

Anonymous is everywhere.

Anonymous cannot be out-numbered.

Anonymous reinforces its ranks exponentially at need.

Anonymous has no weakness or flaw.

Anonymous exploits all weaknesses and flaws.

Anonymous holds nothing sacred.

Anonymous is not your friend.

Anonymous is not your personal army.

Anonymous is in control at all times.

Anonymous does not accept failure, Anonymous delivers.

Anonymous has no identity.

Anonymous cannot be betrayed.

Anonymous are created as equals.

Anonymous is a choice.

Anonymous cannot be appeased.

Anonymous, like life, can be a bitch.

[source, don't click]


Să fie învăţătură de minte pentru cei se plâng de ANON când comentează pe bloguri.


G.

Read more....

luni, 21 ianuarie 2008

Despre bădărania şi mercantilismul bloggerilor

Scriam într-un alt post de bloggerii de pe la noi, "unii mai răsăriţi, alţi bădărani şi proşti" (dar toţi burghezi).

Cred că m-am pripit. Cred că bădărani e un eufemism pentru unii bloggeri, o alintătură duioasă.

Circulă prin blogosferă un scandal despre nu-ştiu-ce joc de trivia, deţinut de Pro TV. Un blogger rasist (şi bădăran, pe care îl voi numi mai târziu, să nu fiu acuzat că umblu după trafic) s-a plâns că are întrebări din limba romani, nişte moderatori adolescenţi au făcut greşeala să-i rspundă şi iată, scandalu-i gata! Toţi îl preiau, toţi scriu despre, nimeni nu verifică nimic şi în final toţi acuză.

Bineînţeles, e un scandal plătit.

N-am dovezi că e plătit. E o speculaţie. Însă de ce n-ar fi un scandal artificial, creat la comanda competitorilor MediaPro? Oare bloggerii români n-au scris pentru bani, fără a menţiona acest lucru? De ce n-ar face-o din nou şi din nou şi din nou? Şi-au pierdut prezumţia de nevinovăţie în momentul în care n-au marcat că fac reclamă, pe bani, la asigurările ING. Au contraire, poate e un anti-scandal, menit să-i facă publicitate jocului.

Trist este însă că nimeni se zice nimic despre lista de invective ce trece drept "post" la acel blogger. Poate sunt eu mai sensibil (sunt), dar nu mi se pare că ar fi o diferenţă între blogul lui şi revista România Mare. Absolut nici una.

Şi nimeni nu zice nimic! A tăcea înseamnă a încuraja, a aproba. De ce ceilalţi bloggeri nu zic nimic? De ce unii vădit inteligenţi îl susţin (ce mare dezamăgire au fost!) iar alţii scriu generalităţi?

Ne predăm fără luptă prostiei şi intoleranţei. Ne plângem de manele dar susţinem tacit manelizarea. Încet-încet, genul acesta de discurs, ne-combătut, va deveni normă... şi ce vom face atunci?


G.

Read more....

duminică, 20 ianuarie 2008

Eminescu in english

Evenimentul zilei has jusr published an article about Mihai Eminescu, a national poet unknown outside his country.

But they mention the name of Corneliu M. Popescu, a translator of Eminescu, calling him a "genius".

And he was a genius! I was browsing to a small online collection of poems, and they're amazing. He managed to retain the originals' inherent musicality and rythm. The Gloss (Glossa) is one tour-de-force; Lucifer (Luceafărul) is another.

It's a pity Corneliu M. Popescu died in the 1977 earthquake. He was just nineteen at the time.

The collection can be found here, courtesy of some students from Şcoala nr. 10, Focşani. The romanian poems can be found here.


G.

Read more....

vineri, 18 ianuarie 2008

Foame de bani

E foame de bani... E foame de bani băieţi...

Lumea tre' să ştie ce fel de băieţi sunteţi...

Puya & Şisu - Foame de bani


Eu sunt mai încet de felul de meu şi mă prind mai greu, motiv pentru care o să ajung dishwasher foarte curând.

Dar după ce am citit la alţii, am unit punctele în sfârşit şi am realizat că nu e o întâmplare că pe parcursul zilei de 14 ianuarie au apărut în blogosferă diverse articole despre un anumit fond de pensii, I şi N şi G.

Până acum câteva ore (adică alaltăieri) când, aruncând un ochi pe blogul lui Buddha, am dat peste latrina gândurilor sale, respectiv o subtilă diatribă la adresa cititorilor săi. Plăcută lectură, nu? Mergând pe fir, călăuzit de intuiţie, am descoperit ce începusem să suspectez: inflaţia de recomandări I şi N şi G are o explicaţie cât se poate de prozaică: toate articolele fuseseră plătite!

Astfel, s/ne-au vândut au scris: Vis Urat, Zoso, Arhi, Subiectiv, De ce, Fulgerica, Piticu, Andressa, Oradeanu, Buddha, Pyuric.

A mai scris şi Gramo, dar Gramo are o politică oficială de no-ads pe blog, aşa că poate chiar e coincidenţă în cazul lui. Pe de altă parte, Gramo are şi un copil de crescut. Eu personal înclin să cred că e doar o coincidenţă (însă, în stilul propriu, Gramo explodează şi dă dovadă de o pedanterie de cras prost gust încercând să se disculpe).

Practic, bloggeri de mai sus sunt backbone-ul blogosferei româneşti, primele locuri din zelist, A-list-ul, cei mai vizitaţi. Faptul că se bucură de încrederea atât de multor cititori nu i-a oprit să încheie contracte care îi obligă să nege că ar fi fost vorba de publicitate (posibil doar un zvon, credibil în opinima mea).

Câtă integritate. Oare ce diferenţă e între ei şi jurnaliştii care scriu la comanda mogulilor?


Au fost câţiva oameni de bine şi isteţi care s-au prins de şmecherie:

* femeia simpla, aici şi aici

* doinash, aici şi aici

* mariussescu, aici şi aici

* juniorblogger

* iar aici detaliile din spatele campaniei Zenith Media

...şi probabil şi alţii.



oraşul asediat de hoţii de timpNu am scris postul pentru a le explica că e deontologic să-ţi marchezi reclama ca reclamă pe blog şi nu îi condamn că n-au făcut-o. Este foame de bani, şi toţi trebuie să trăim. L-am scris scris pentru a ilustra o stare de fapt... un mod de a gândi. De fapt, ce explicaţii, ce dialog s-ar putea avea cu burghezimea? Căci să fim bine înţeleşi: toată lista aceea de advertisers bloggeri este o listă de burghezi, unii mai răsăriţi, alţii bădărani şi proşti.

Burghezii nu-ţi dau atenţie dacă nu le vorbeşti de bani. Lipsiţi de imaginaţie, nu pot concepe o viaţă construită pe valori morale, nu materiale. Abrutizaţi de muncă sau doar mărginiţi intelectual, îşi pierd umanitatea şi se transformă în automate. A visa devine ridicol pentru ei, iar a empatiza un semn de slăbiciune. Cenuşii şi mici, dispreţuiesc culoarea, diversitatea.

Va veni o vreme când tot ce înseamnă burghezimea va rămâne o amintire neplăcută. Până atunci, să luptăm şi să fim mereu atenţi.


G.

Read more....

joi, 17 ianuarie 2008

Question in a bottle (2)

Another question. Who sings the following song? And no, I don't think is Suche Interpret.


I've found it while browsing youporn, as background to a rather kinky video, as one can briefly hear (hehe).

Maybe our emo friends can help? :))


G.

Read more....

marți, 15 ianuarie 2008

Question in a bottle

Does anyone in the whole wide web knows from where are this lyrics (and are they actual lyrics?):


I'll meet you 'round the bend my friend, where hearts can heal and souls can mend...


I know who popularized them (Riverbend, bless her soul!), I want to know if they're her creation or a quote from someone else.


G.

Read more....

luni, 14 ianuarie 2008

Hero of the day: Ioan Ursu

Ioan Ursu este profesor de matematică în Bacău. A pregătit olimpici, a pregătit chiar şi doi programatori Microsoft.

Ioan Ursu este un pioner, un deschizător de drumuri în adevăratul sens al cuvântului. El face în România, probabil primul, ce în afară au început să facă universităţi ca MIT-ul sau Berkeley: să-şi înregistreze cursurile şi să le posteze pe net.

Cursurile video de matematică*, ce pot fi găsite aici, au atras mânia oficialilor: şi directorul liceului unde preda, şi inspectorul şcolar general, s-au revoltat. Mă întreb oare de ce. Doar n-or avea ceva de ascuns... ca de exemplu incompetenţa celorlalţi profesori, nu? Doamne fereşte să-i calce careva pe urme. *Hellooo, Googlebot!

Cât despre reacţia elevilor săi, următorea declaraţie spune tot: „Mă vedeau [părinţii] de câte ori ridicam mâna, vedeau dacă mi-am făcut sau nu temele. Nu era normal”. Bineînţeles că nu era normal, puişor. Doamne fereşte să ştie ai tăi că eşti o loază.

Ursu a fost mutat la o şcoală profesională după ce sus-numiţii au făcut tărăboi. Elevii de acolo l-au primit cu braţele deschise, mulţumiţi că acum înţeleg şi ei matematica.

Îmi pot închipui ce bine predă omul ăsta dacă poate pregăti şi olimpici, şi copii care au picat Capacitatea.

În timpul liber, profesorul Ursu face meditaţii de generală cu opt copii într-un garaj auto. [Sursa].


Scrie domnul profesor pe unul din site sale: "Transparenţa actului didactic" ca soluţie la problemele sistemului de educaţie. Da, ar fi o idee. Părinţii şi-ar putea vedea loazele în acţiune (sau inacţiune), inspectoratul şcolar (şi părinţii) ar putea vedea ce dascăli sunt tabula rasa sau adevăraţi Feynman, iar testele naţionale poate ar fi mai corecte. Sigur, am putea discuta despre dreptul de intimitate al elevilor. Eu nu cred că minorii au acelaşi drepturi ca adulţii responsabili. Ceea ce cred eu este că după 18-20 de ani faci ce vrei, dar până atunci lasă-i pe cei cu experienţă să te înveţe şi să te supravegheze.

Lecţiile video ar ajuta şi la curbarea meditaţiilor. Ar fi interesant dacă mai mulţi profesori s-ar înregistra, iar cursurilor să fie notate de elevi. Astfel, un profesor foarte bun n-ar mai putrezi într-un fund de ţară, ci ar putea preda la sute de mii de elevi. În plus, un elev care urmăreşte aceeaşi lecţie, predată de doi profesori diferiţi, practic învaţă fără a toci.


Felicitările mele domnului Ursu. Sper să continue ceea ce face, indiferent de piedicile puse de birocraţi gri, lipsiţi de imaginaţie. Avem nevoie de mai mulţi eroi ca dânsul.


G.

Read more....

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Cretinul zilei: ecou

Abia am avut un Cretinul zilei, şi iarăşi trebuie să redeschidem rubrica, de data din motive mult mai serioase decât fumurile din capul Elenei Băsescu.

ecou, actualul Cretin, este redactor/colaborator la eZine-ul Curat|Murdar. Acolo a publicat de curând un articolaş despre Anne Frank, susţinând necesitatea uitării Holocaustului!

Da, aţi citit bine!

Dramatizarea jurnalului lui Anne Frank, spune ecou, nu este altceva decât "plata" unor "poliţe" care "ar trebui prescrise", iar cei care tot amintesc de Holocaust sunt nişte "decripţi care nu pot ierta". Fiindcă ecou n-a auzit de notorietatea literară a Jurnalului, atunci probabil Jurnalul este propagandă (dubioasă logică). Eu aş spune că mai degrabă ecou stă prost la capitolul cultură.

Probabil fără să-şi dea seama ce zice, ecou propune prescriereaa crimelor naziste. Adică Goering, Goebbels, Himmler, Eichmann, Hitler să fie declaraţi nevinovaţi. Bănuiesc însă că ecou nu ştie înţelesul lui "a prescrie".

Într-un final concluzia lui ecou este că ar trebui să uităm ca să iertăm, deoarece oamenii sunt fiinţe sentimentale şi se inflamează uşor şi în general e nasol când îşi amintesc stuff.

Aşadar, să uităm ororile Holocaustului. De ce nu, le putem reînvăţa oricând. Poate în Rwanda, poate în Congo, poate în Kosovo sau Palestina. Şi după fiecare masacru să reamintim mereu şi mereu aceiaşi lecţie predată de istorie, plătind mereu şi mereu acelaşi însângerat preţ.


Nu. Să nu uităm niciodată. Să ne amintim mereu că undeva, în adâncul sufletului uman, sălăşluieşte o bestie groaznică, un animal de o ferocitate cruntă, gata să scoată capul oricând. Iar când bestia inevitabil se va dezlănţui, (poate) vom fi pregătiţi.

Să nu uităm niciodată!


G.

Read more....

vineri, 11 ianuarie 2008

Legea lui Dumitru Dragomir aprobată!

Surprinzător, România face un pas înainte!

Pe 9 ianuarie, preşedintele Băsescu a promulgat legea anti-violenţă iniţiată de Dumitru Dragomir (PRM). Legea prevede, printre altele:


  • opunerea cu violenţă faţă de personalul de ordine se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă;
  • cine rupe scaunele poate primi interdicţie de a mai ajunge în tribune între un 1 şi 3 ani;
  • pătrunderea pe arenele sportive a unei persoane căreia i s-a interzis accesul se pedepseşte cu închisoare;
  • este interzisă pătrunderea in tribune materiale cu mesaje obscene ;
  • este interzisă scandarea de expresii jignitoare ori vulgare, precum şi ameninţări cu acte de violenţă împotriva celorlalţi spectatori, oficiali, jucători sau a bunurilor acestora;
  • este interzisă ocuparea altor locuri decât cele prevazute pe documentele de acces;
  • este interzisă scandarea de expresii jignitoare la adresa forţelor de ordine;
  • este interzis să-şi ascunda faţa, cu intenţia de a împiedica identificarea video.
  • este interzis pătrunderea în stadion cu obiecte conţinând „publicitate vizuală”.

Amenziile variază între 80 şi 3000 RONi sau 150-300 ore muncă în folosul comunităţii.[Sursa]


Cam ciudate exprimările de felul "expresii jignitoare" sau "publicitate vizuală". Sunt vagi, putând crea abuzuri.

Pe de altă parte, când astfel de scene sunt norma pe stadioanele româneşti, nu-ţi mai vine să despici firul în patru. Da, dacă unele prevederi ar fi aplicate întregii societăţii, nu numai pe stadioane, am putea să discutăm despre libertatea de expresie sau dreptul la intimitate. Să sperăm că nu vom ajunge acolo; să fim atenţi să nu ajungem acolo.

Bottom line, o lege extrem de necesară. Nu cred în civilizarea cu biciu', dar nu prea poţi discuta cu animalele altfel...


G.

Read more....

joi, 10 ianuarie 2008

Hero of the day: China

Da, China este Hero of the day!

De curând au interzis pungile de plastic, punând stop risipei a 37 milioane de barili petrol pe an, aruncaţi în vânt zilnic sub forma a 3 miliarde de pungi. Când te gândeşti că o pungă este folosită în medie 12 minute, şi că producţia de petrol a lumii este de 86 milioane barili pe zi, realizezi proporţiile risipei.

Felicitări chinezilor, au făcut ce trebuia. De români nu mai zic nimic, se ştie că IQ-ul lor ecologic (şi nu numai...) este un mare şi grandios zero barat.


G.

Read more....

marți, 8 ianuarie 2008

Cretinul zilei: Elena Băsescu

Astăzi e rândul Elenei Băsescu, fata mai mică a preşedintelui Băsescu, să se alăture nu-aşa-de-lungului şir de oameni nu-neapărat-isteţi (dintre care unii de-a dreptul scârboşi) care au câştigat dubioasa onoare de a fi menţionaţi în prezenta rubrică.

Iată ce declară tânăra copilă în ultimul număr din Promotor (via Libertatea):


"Îmi plac SUV-urile pentru ca imi ofera o siguranta care se adauga stilului meu precaut de a conduce. Vreau sa se stie ca nu incalc niciodata regulile de circulatie. Designul este criteriul decisiv atunci cand imi aleg un automobil. Cred ca la varsta mea conteaza cum arat intr-o masina. Am ales mereu motorizari mici pe masinile pe care le-am condus. Pretul benzinei e mare si nu vreau sa ma opresc la pompa din cinci in cinci minute pentru a alimenta".

Un singur paragraf, dar câte tâmpenii!

Nu, SUV-urile nu sunt sigure. E cu 11% mai probabil să mori într-un SUV decât într-o maşină mică. SUV-urile se pot răsturna foarte uşor.

Designul este criteriul decisiv atunci când alegi schimbarea climatică, nu numai maşina.

Da, preţul benzinei e mare, o să fie şi mai mare, şi da, e nasol să te tot opreşti să alimentezi, de aceea probabil Elena şi-a cumpărat un nou Ranger Rover Sport, care consumă între 17 şi 24 de litri la sută. Good choice.


Ce enervează cu adevărat, însă, este ipocrizia domnişoarei Băsescu: pe de o parte vine la tot felul acţiuni de plantat copaci, pe de alta conduce un SUV! În anul 2008, când încălzirea globală a fost recunoscută până şi de Bush! Elena Băsescu e persoană publică, a trend-setter, ar trebui să se gândească la ce mesaje transmite.


Fiindcă tocmai învăţ Flash-ul (yay!), m-am gândit să fac un mic joculeţ tematic, cu Elena în rolul principal. Play for fun and mother Earth!




G.

Read more....

Addendum la Inşii zurlii

This is so precious.

În Marea Britanie e scandal mare: guvernul a pierdut două discuri cu detaliile personale a peste 25 de milioane de oameni. Prim-ministrul Gordon Brown şi-a cerut scuze, etc. În fine, pocinog de proporţii biblice.

Jeremy Clarkson, bătrânică ăla care prezintă Top Gear-ul, însă, a fost de altă părere: "Honestly, I've never known such a palaver about nothing", după care şi-a publicat detaliile propriului contul.

Bineînţeles, a doua zi descoperind că a donat 500 de lire unei fundaţii pentru diabetici, discursul său a suferit oarecare modificări: "Contrary to what I said at the time, we must go after the idiots who lost the discs and stick cocktail sticks in their eyes until they beg for mercy."[Sursa and reddit disscusion]


G.

Read more....

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Inşii zurlii

pe strada mea au aparut camere video de supraveghere(foto). sunt cocotate pe blocuri si ma inregistreaza de fiecare data cand scot capul pe fereastra sau cand ma fatzai pe carosabil. primaria sectorului 3 a montat un panou prin care ne anunta ca datorita acestor ochi electronici viata noastra va fi mai sigura. foarte bine, n-am nimic impotriva: in multe capitale europene am vazut astfel de sisteme si numai insii zurlii protesteaza cum ca li se incalca “privacy”.

Victor Kapra



Supravegherea electronică e ok, spune Victor, fiindcă şi alţii o fac. Pe principiul acesta, şi linşarea evreilor e ok, fiindcă de asemenea multe capitale europene au făcut-o acum 67 de ani. Eventual poate adoptăm şi un Patriot Act, ca americanii.

Apropo de lucruri care se întâmplau în urmă cu 67 de ani, există o sintagmă creată de John Zerzan (şi popularizată de Ward Churchill): Little Eichmanns. Eichmann, după cum încă n-am uitat, a fost un oficial nazist de nivel înalt care a organizat din punct de vedere birocratic Holocaustul. Era un om normal, care îndeplinea ordinele conştiincios. Era banalitatea întruchipată (Arendt dixit).

Astfel, Little Eichmanns se referă la cei ce, prin pasivitate sau orbire birocratică (ego dixit), ajută la crearea sau menţinerea unui sistem totalitar/autoritar. Little Eichmanns nu se implică, nu discută ordinele, îşi fac slujba şi atâta tot. De la funcţionăraşii Reich-ului sau cei ce lucrau în turnurile gemene sau oricare dintre cei 11000 de agenţi ai Securităţii, şi până la pasivitatea maselor, micii Eichmann sunt adevăraţii constructori ai totalitarismului.

Devine clar unde bat. Victor Kapra este un mic Eichmann. Sigur, n-a trimis pe nimeni în lagăr şi probabil este împotriva regimurile totalitare. Însă tăcerea/aprobarea/pasivitatea lui Victor aduce mai aproape instalarea unui asemenea regim. Încet-încet, drepturile fundamentale se erodează, până când într-o bună zi, Reichstag-ul ia foc, iar atunci e prea târziu pentru proteste şi păreri de rău.

Trăim vremuri întunecate, când până şi democraţiile cu experienţă îşi pierd libertăţile. E un proces mult mai lent decât în trecut, dar rezultatul e mereu acelaşi: Big Brother.


G.

Read more....

Big Brother State

Un microfilm despre privacy şi atacul constant împotriva dreptului la intimitate .




Sursa


G.

Read more....