sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Cretinul zilei: ecou

Abia am avut un Cretinul zilei, şi iarăşi trebuie să redeschidem rubrica, de data din motive mult mai serioase decât fumurile din capul Elenei Băsescu.

ecou, actualul Cretin, este redactor/colaborator la eZine-ul Curat|Murdar. Acolo a publicat de curând un articolaş despre Anne Frank, susţinând necesitatea uitării Holocaustului!

Da, aţi citit bine!

Dramatizarea jurnalului lui Anne Frank, spune ecou, nu este altceva decât "plata" unor "poliţe" care "ar trebui prescrise", iar cei care tot amintesc de Holocaust sunt nişte "decripţi care nu pot ierta". Fiindcă ecou n-a auzit de notorietatea literară a Jurnalului, atunci probabil Jurnalul este propagandă (dubioasă logică). Eu aş spune că mai degrabă ecou stă prost la capitolul cultură.

Probabil fără să-şi dea seama ce zice, ecou propune prescriereaa crimelor naziste. Adică Goering, Goebbels, Himmler, Eichmann, Hitler să fie declaraţi nevinovaţi. Bănuiesc însă că ecou nu ştie înţelesul lui "a prescrie".

Într-un final concluzia lui ecou este că ar trebui să uităm ca să iertăm, deoarece oamenii sunt fiinţe sentimentale şi se inflamează uşor şi în general e nasol când îşi amintesc stuff.

Aşadar, să uităm ororile Holocaustului. De ce nu, le putem reînvăţa oricând. Poate în Rwanda, poate în Congo, poate în Kosovo sau Palestina. Şi după fiecare masacru să reamintim mereu şi mereu aceiaşi lecţie predată de istorie, plătind mereu şi mereu acelaşi însângerat preţ.


Nu. Să nu uităm niciodată. Să ne amintim mereu că undeva, în adâncul sufletului uman, sălăşluieşte o bestie groaznică, un animal de o ferocitate cruntă, gata să scoată capul oricând. Iar când bestia inevitabil se va dezlănţui, (poate) vom fi pregătiţi.

Să nu uităm niciodată!


G.

1 comentarii:

Anonim spunea...
Dragul meu,
cum folosesti numele meu intr-un alt loc decat cel in care a pornit discutia, consider ca este util un "drept la replica".
Intai de toate, plecand de la premisa ca necesitatea unui redactor la o editie electronica este redusa si ca nu prelucrez articolele altora, titulatura corecta pentru ceea ce fac eu pe site-ul curat|murdar este colaborare.
Apoi ar fi ca pompos numitul articolas se refera la cu totul si cu totul alte chestii decat ceea ce bababani tu aici, si anume la necesitatea de a nu mai rascoli rahatul vechi de 50 de ani. De aici si pana la a uita Holocaustul e cale un pic cam lunga. Daca au priceput chestia asta ceilalti comentatori ai respectivei idei, cred ca ai putea si tu.
Da, oamenii sunt fiinte sentimentale care se inflameaza usor. Si ca le foloseste fix deloc reamintirea obsesiva a unor chstii de genul genocidului asupra evreilor si tiganilor (by the way, cum se face ca in mod ostentativ este trecuta cu vederea uciderea tiganilor in aceleasi lagare? sau lecturilea alea multe ale tale uita de acest aspect?) stau marturie crimele rasiale relativ recente din Zimbabwe, la care occidentalii aia atat de deranjati de lagarele germane au avut o reactie extrem de palida. Da, pentru ca nu s-au facut sute de filme, scris mii de carti, povestit milioane de povesti (adevarate). Puterea propagandei, nu? Ti se pare ca au invatat ceva?! mie nu prea.
Pentru cultura aia multa a ta, a prescrie inseamna, conform dexonline, a sterge, a anula. Chestie care nu s-a facut si care nu am afirmat ca ar trebui facuta. Am afirmat - te rog sa recitesti cele scrise de mine - ca s-a vorbit destul despre lucruri petrecute cu mult timp inainte. Ca ce s-a intamplat atunci a fost condamnat si rascondamnat, in nici un caz prescris. Ca pentru ce s-a intamplat atunci plata a fost facuta si ca orice om cu coloana vertebrala ar fi in stare sa traiasca in prezent, nu in trecut. Ca a spune in mod redundant acelasi lucru timp de 50 de ani nu ajuta nimanui, nefiind constructiv. Despre japonezii morti in Hiroshima si Nagasaki, victime ale de data asta invingatorilor americani, s-a scris/dramatizat cu mult mai putin. Poate ca faptul ca nu si-a pus nimeni poalele in cap a ajutat ca povestea sa nu fie considerata leitmotiv. Si totusi de uitat nu a uitat nimeni. Si fara propaganda.
Iti promisesem ca daca nu pricepi dupa replica mea de pe CM, o sa iti desenez. O sa fiu doar sugestiv in prima faza: in acceptiunea sociologilor, o generatie se schimba la 20 de ani. Au trecut aproape trei generatii de la incheierea razboiului. Cam cate vrei sa treaca pana si capsoarele mai mititele vor intelege ca lucrurile s-au petrecut cu mult timp in urma?
Ma astept ca acest comentariu sa fie lasat ca drept la replica. In caz contrar voi folosi privilegiul de a il plasa pe locul discutiei originale.