marți, 19 august 2008

Against the system

Umblând hahaleră pe net, în speranţa că poate codul ce trebuie să-l scriu se va scrie singur, am ajuns pe blog la buddha.

Blogul lui Buddha, ca întotdeauna, mă amuză şi mă face să râd (nu cu el, însă). Astăzi am citit o frumuseţe de post, despre cum să scrii un articol de succes. Trecând peste inepţiile de mare angajament debitate pe acolo, să ne oprim asupra acestui giuvaier:


In primul rand, un pusti de 17 ani care vorbeste despre politica sau alte subiecte “de oameni mari” este din start pierdut. [...]

Traim intr-o lume in care mentalitatea “against the system” duce la faliment. Fii razvratit cu masura, nu exagera cu grandomania pentru ca la un moment dat iti vei da seama ca nimeni nu te asculta, iar atunci vei regreta ca nu ai gandit intr-un mod constructiv. Prin urmare, evita sa te legi de aspecte cum ar fi “autoritatile” sau “conducerea”. Stim cu totii cum sta treaba, si numai de tine spunandu-ne ca primarul e de cacat nu avem nevoie… (subl.mea)[sursa]


Da maică, răzvrăteşte-te cu măsură, să nu se rupă ceva; lasă că ăi' de te conduc ştiu mai bine. Nu întreba şi nu ai teamă, guvernul te veghează. Apropo, n-aveai nişte rate de plătit pe undeva? Vezi-ţi de viaţa ta, cetăţene.

Interesant e că la partea cu falimentul are foarte mare dreptate; chestia asta o aud şi de la papa din când în când. A fi împotriva sistemului duce, într-o mare sau mai mică măsură, la lipsuri materiale. Cu cât eşti mai în afara sistemului, cu atât eşti mai jerpelit. Sigur, poţi să nu fii de acord cu sistemul pe plan teoretic, ideologic; dar atâta vreme cât munceşti şi primeşti bani pentru acea muncă, sau eşti rentier, trăieşti în sistemul capitalist. In extremis, poate doar două categorii de oameni să fie cu adevărat liberi: ţăranii şi aurolacii (şi poate freegansi).

Cineva destul de ingenios va observa, însă, că poţi lupta şi din interior, ascuns; arta sabotajului are încă mulţi admiratori.

Să ne reîntorcem la buddha, să punem cireaşa pe colivă (eu aşa o mănânc). La scurt timp după minunăţia de mai sus, iată ce postează micul buddha:


Ma intreb daca vreodata in Romania de dupa ‘89 s-a mai facut ceva complet. Acum stai si te gandesti la ce ma refer? Pai e simplu… Cum obisnuiesti o turma de oi proaste (in speta, poporul roman), cu portia in orice, democratie fiind?(subl.mea)[sursa]

Titlul postului? "Cum domesticeşti prostimea". I kid you not.

În fine. Aruncaţi-vă un ochi pe amândouă posturile, că e cu râs mult (cum spuneam, la buddha în general e cu râs mult). Ca bonus avem răspunsul lui Cromleck la ăsta cu domesticirea, i-a făcut omul o deconstrucţie faină, citiţi-l şi după aceea votaţi-l pe blogoree.


G.

2 comentarii:

CST-Link spunea...
Hei, mersi de sugestie! Într-adevăr, e de râs mult şi intens... :-)

Încă nu-mi dau seama dacă umorul lui Buddha e voluntar (98% şanse să nu fie), dar, dacă da, atunci tipul e zen rău de tot.
mihai turcu spunea...
Atunci hai sa ne retragem cu totii in subterana si sa ne traim fericirea acolo :) Cineva trebuie sa mai fabrice si cuie, sa mai toarne trotuare sau sa construiasca canalizari (parte a sistemului toate), pt ca altfel s-ar duce totul de rapa.
Si o intrebare: ca om cu credite care sunt integrat sistemului cum se vad lucrurile din partea cealalta, unde e libertate si lipsa de sistem?