duminică, 24 august 2008

Back (de la ecologizarea în Sinaia)

Gunoi!

Mult gunoi la Cota 1400. Gunoi care se pune la loc a doua zi şi gunoi peren, gunoi plastic şi gunoi pamperşi, gunoi sticlă şi gunoi resturi menajere, gunoi, gunoi, gunoi.

În prima zi (vineri) am fost 6 oameni şi am strâns peste 30 de saci mari (80-100 de litri), a doua zi 14 oameni şi 76+ saci, a treia zi am terminat toţi la două după ce am strâns peste 30 de saci. Prima zi am făcut de la teleferic în jos pe drum vreo 100 de metri; a doua zi am terminat o groapă mare de gunoi (peste 20-30 de saci într-un singur loc) şi cu drumul de la hotel cota 1400 până la prima serpentină, vreo 100 de metri plini de gunoaie; iar a treia zi de la 1400 în jos, vreo doi-trei kilometri.

Urşi!

E groaznic ce se întâmplă cu urşii. Când am urcat (cu maşina pădurarului) joi seara am văzut trei urşi: Răbdău şi Vasile, pe drumul spre cotă şi unul fără nume la cabana unde am stat (undeva la 1510, ceva cu brazi şi dor/vârf, nu mai ştiu. E roşie). I-am tot revăzut apoi în fiecare zi, ieşind în acelaşi loc la stradă şi aşteptând să fie hrăniţi de turişti, din maşini. Şi idioţii îi fotografiază şi le dau să mănânce, deşi e ilegal şi deşi pădurarul îi amendează cum îi prinde. Pădurarul a spus-o foarte bine când cineva a zis că îi e milă de ei: un glonţ e singurul lucru ce se poate face pentru ei. Şi mai erau urşi comunitari prin împrejurimi, dar au fost mutaţi. Chiar e o minune că sunt doar atât de puţine incidente cu ei.

Paintball!

Da, paintball! Asta a fost surpriza din partea traseului local din paintball din sinaia, care a auzit de noi (de la pădurar), şi ne-a făcut cadou 50 de bile de căciulă. Ne-am împărţit în două grupuri de oameni şi am jucat două jocuri. Echipa mea a câştigat (d'oh!), iar eu personal am la activ un headshot. Da. Un FUCKING HEADSHOT, chiar în ochi (adică în mască). De asemenea şi o julitură zdravănă la braţul drept, că am m-am aruncat şi m-am târât pe burtă ca un adevărat ce sunt.

Mulţumiri speciale lui Samoilă (sper că am reţinut corect), care are o terasă cu grătar lângă telecabină şi teleferic, şi care ne-a hrănit vreo două zile zdravăn. De altfel, multă lume a fost impresionată de munca noastră; pădurarul, adică cei doi pădurari, adică oamenii de la Parcul Naţional Bucegi au zis că noi am lucrat cel mai mult dintre toţi care au fost la ecologizări. Ceea ce e normal, EcoAssistul nu glumeşte când e vorba de luat gunoiul, se lucrează şase-şapte ore pe zi. Obositor, dar foarte rewarding.

Bineînţeles, cred că nu trebuie să menţionez că nimic-nimic; e clar, cineva m-a blestemat când eram mic, şi în ciuda faptului că sunt cine sunt, nu-mi iese nici o combinaţie. Nasol, spun. Pe de altă parte, nici alte complicaţii n-au mai fost, deşi, ca o pisică ce-şi dă prea multă importanţă, am stuchit la persoana de care am vorbit mai înainte (vezi Anca, ai apărut a doua oară pe blog la mine. Chiar a treia oară. *evil manical laughter*).

În fine. În total s-au strâns peste 145 de saci mari, am mai rânit la marea groapă de gunoi care este cota 1400 (un blestem pe capul ăluia care a făcut telecabină şi drum betonat până acolo), s-au mai dat câteva amenzi pentru grătare, aruncat de gunoi şi hrănit urşii. Parcul Naţional Bucegi este parcul cu cele mai multe amenzi date :(

Poze după ce le primesc, şi editări cum îmi mai amintesc ceva demn de menţionat.

Later edit: Cerul la 1500 e ceva fantastic. Se vede Calea Lactee, se văd o multitudine de stele; eu am văzut o stea căzătoare ce a durat vreo 5 secunde, de mă întrebăm dacă rasa umană îşi trăieşte ultimele clipe, şi un satelit, care arată ca o stea medie, dar se mişcă repede şi nu clipeşte ca un avion.


G.

1 comentarii:

kittynel spunea...
felicitari pt initiativa! ar trebui sa existe mai multi ca voi, care si fac ceva, nu numai critica pe toata lumea pentru mizeria in care coabita. Inca o data felicitari!