luni, 15 septembrie 2008

Dognecea


Dogneceaclick pe fotografie pentru galerie/sursă

Umblând haihui prin blogosferă cu Desfăcătorul, am dat peste un articol despre viaţa şi oamenii din Dognecea, articol şi poze făcute de Luiza Puiu.

Dognecea este un sătuc din Reşiţa, foarte sărac, ce trăieşte din alocaţia copiilor. E genul acela de sărăcie lucie pe care n-o poţi înţelege când te culci sătul. Luiza vorbeşte despre o familie cu cearşafuri în loc de ferestre, cu o mamă plângând disperată că a venit să-i ia copiii Direcţia pentru Protecţia Copilui, vorbeşte despre o familie de 14 de oameni ce stă în două paturi, într-o mizerie de nedescris, de o bătrână ce creşte un handicapat de 23 de ani:



De la oamenii din sat am înţeles că e sărăcie mare, că nu au unde lucra, că s-au închis de mulţi ani minele unde au lucrat bunicii lor. Puţini din sat au mai mult de 8 clase, foarte puţini lucrează ca angajaţi, cei mai mulţi sunt zilieri. Iar dacă vara e nevoie de oameni la cules de fructe, iarna e cel mai greu. Unii se descurcă culegând vâsc şi ghiocei, tăind lemne, dar cei mai mulţi trăiesc cu adevărat greu.


După ce a vorbit cu viceprimarul, însă, a văzut altfel satul şi oamenii săi: prima familie a primit materiale să-şi repare casa, dar le-a vândut, iar femeia e "petrecăreaţă" şi "pleacă... cu diferiţi bărbaţi". A doua familie, cea de 14 persoane, are de fapt 3 case, "dar trăiesc înghesuit în speranţa că vor primi ajutoare". A treia familie, cea cu handicapatul, primeşte "mulţi bani" pentru a-l îngriji.

Mai povestea primarul şi de un elveţian ce cumpărase o casă aici, şi ce vroia să facă o fabrică. Au spart "ţiganii" casa, au furat tot, iar elveţianul a plecat.

În final, după ce i se povesteşte şi despre viceprimar, Luiza concluzionează: "...am scăpat de orice milă. Cred că de fapt sunt chiar fericiţi oamenii din Dognecea: sunt mereu în concediu şi primesc mereu cadouri".


Dar oamenii aceia nu sunt în concediu, şi nu sunt fericiţi.

Supravieţuiesc.

Nu poţi să înţelegi comportamentul lor, modul lor de a gândi, fără să treci prin asta. Nu este ca atunci când n-ai bani, şi nu este ca atunci când ai fost şomer şase luni, iar şase luni ai spălat vase. Ei trăiesc uitaţi de noroc, mereu fără speranţă, Când orice ai face nu reuşeşti să scapi de cocioabă şi de pâinea neagră, ori înnebuneşti, ori te sinucizi, ori îţi pierzi speranţa. Orizontul se îngustează până la nevoile primare; morala şi civilizaţia dispar. Nemaiavând statut social, pe ultima treaptă a societăţii, ignoră şi nu mai sunt legaţi de legile nescrise (şi câteodată scrise) ale societăţii.

Acestea sunt lucruri pe care cei ce lucrează cu oamenii săraci tind să le uite sau să nu le cunoască. Dacă priveşti lucrurile naiv, aşteptându-te să fii primit ca un mesia când le aduci ajutoare, sau slujbe, atunci vei fi păcălit şi jumulit foarte rapid. Nu e vorba aici nici de burghezi scăpătaţi (proaspeţi proletari), nici de proletarii brutalizaţi de muncă, ci de oameni care au pierdut totul (paria). Între aceste categorii sociale nu e o relaţie liniară: e nevoie de mult mai multă energie pentru a ridica un paria la nivelul proletariatului, decât un proletar la nivelul burgheziei (Notă: de plâns însă se vor plânge cu toţii, de la proletariat şi ţărănime până la mica burghezie. Dacă-i întrebi, tot răul de pe lume pe capul lor a căzut).

Exemplu: cazul ţiganilor din Dorohoi. În 2005 au mutat câteva familii (peste 400 de oameni), din mizeria cea mai cruntă, într-un cartier de case noi, cu încălzire centrală, cu termopane, etc. Infracţiunile au scăzut de la 53 la 21 (în general furturi din buzunar), nu mai au râie şi păduchi, nu mai dorm cu şobolanii, îşi dau copiii la şcoală. Mai ales şi-au recăpătat o anume mândrie de sine... s-au civilizat. Administratorul cartierului o spune cel mai bine:


"Dar vine o generaţie complet nouă, care poate nu va şti ce înseamnă râia, păduchii şi hoţia ca ocupaţie, spune încrezător administratorul Marian Nechita. De când s-a înfiinţat cartierul s-au născut aici doisprezece copii care cresc în case curate, luminate, încălzite, care vor avea cât de cât ce să mănânce şi poate vor merge şi la şcoală. E uimitor cât de repede s-au schimbat. Vă spun eu: o baie bună face mai mult decât un milion de afişe si un milion de filmuleţe împotriva discriminării ţiganilor."

Fraza cheie: "O generaţie complet nouă". Asta e marea realizare a acestui proiect: a rupt ciclul sărăciei. Copiii nu mai învaţă să fure, învaţă să citească; nu mai sunt obişnuiţi cu mizeria, ci cu apa caldă şi aşternuturile curate. Nu mai sunt îndemnaţi de părinţi să "aducă" lucruri acasă, ci să se ducă la şcoală. Mai mult, sunt trataţi ca oameni, îşi recapătă respectul de sine şi au din nou pentru ce să trăiască (şi mai ales să muncească). (Sursa: cotidianul. De văzut şi filmuleţul de la sfârşit)


Acel elveţian şi restul de bine-intenţionaţi n-au înţeles că un sac de ciment sau nişte boarfe nu vor schimba cu nimic situaţia celor din Dognecea. Nici măcar case noi şi frumoase nu reprezintă o soluţie, dacă nu le oferi şi o sursă de venit. Şi cei din Dorohoi, aşa spălaţi şi frechezuiţi cum sunt acum, dacă le-ar tăia încălzirea (care e acum subvenţionată), n-ar sta mult pe gânduri la -10 grade să pună parchetul pe foc, ceea ce e o reacţie perfect normală. Lupta împotriva sărăciei e foarte complexă şi se întinde pe mai multe generaţii, aşa cum cauzele sărăciei sunt multe; fără o strategie globală, intervenţiile la nivel micro şi individual vor fi degeaba.

De la un anumit nivel în jos, sărăcia nu mai ţine de individ şi de cât munceşte el. De la un anumit nivel în jos mentalităţile se schimbă, devin mai greu de înţeles. De la un anumit nivel în jos, sărăcia devine responsabilitatea întregii societăţi.


G.

5 comentarii:

hedonist_angst spunea...
ststut social, nu "status social" :P
Geo Atreides spunea...
Aaah, multam mult, stau tot timpul cu ochii in engleza si imi scapa chestii ca asta :D
G.
carlitos spunea...
Te rog nu ma considera malitioasa, dar cred ca te refereai la un satuc din Caras-Severin, Resita fiind doar resedinta de judet.

In alta ordine de idei, te citesc de curand (inca n-am intrat in tenebrele arhivei tale :) ), desi a trecut multa vreme de cand iti retinusem numele circuland prin blogosfera. Imi plac mare parte din ideile tale si-ti impartasesc opiniile, desi sunt o persoana ceva mai toleranta sau, ca sa ma exprim altfel, mai putin "radicala" ca tine.

Voi ramane prin preajma, sa te calc pe bataturi din cand in cand... :) Multe impliniri in continuare iti doresc.
InBonobo.com spunea...
un singur lucru nu-nteleg: de ce nu participi si tu la alte dezbateri, cum ar fi voce tare sau cristi?
gabriela spunea...
Trist. POvestile astea ma fac mereu sa ma simt vinovata si neputincioasa :(