Cum am învăţat să nu-mi mai fie frică şi să torn uleiul în chiuvetă
Presupun că la toată lumea a ajuns minunăţia asta:
Trimis de Ministerul Mediului: Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa ? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest email prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator.
Hai să ne gândim un pic... Ştiu, dar câteodată e amuzant, mai ales când învăţăm să nu credem tot ce citim pe net şi să ne facem singuri research-ul.
Trecem rapid peste toate cele şapte (!) repetiţii a lui "face" din text. Cine l-a compus clar n-avea pasiunea lui Flaubert de a nu repeta nici un cuvânt pe pagină. Însă avem un prim indiciu: e puţin probabil ca mesajul să fie originat de la Ministerul Mediului, birocraţii neexprimându-se atât de neglijent. Ca să nu vorbesc că Ministerul Mediului nu trimite mass-uri pe messenger.
Ce susţine acest text?
A. Că nu e bine să aruncăm uleiul la chivuetă.
1. Fiindcă un litru de ulei face aproximativ un milion de litri de apă non-potabilă.
1.1 Un milion de litri de apă foloseşte un om în 14 ani.
B. Cel mai bine e să-l punem în sticle (de plastic sau sticlă) şi să-l aruncăm la gunoi.
Primul fapt e foarte interesant: 1 litru de "ulei" face 1 milion de litri apă nepotabilă. La prima vedere descoperim ceva cutremurător: gătim cu o substanţă destul de potentă încât otrăveşte 1000 de metri cubi de apă, sau vreo 2,000 de căzi. Cât ulei folosim într-o... friteuză, să zicem: 300 de ml? 500 ml? Adică 660 de căzi cu apă, sau 1000 de căzi cu apă... APĂ OTRĂVITĂ!!!
...mda.
În fine. Acela e un raţionament logic, uşor bazat pe fapte reale; s-ar putea să n-am dreptate. Aşadar am mers mai departe şi am căutat sursa.
Wikipedia (cooking oil) m-a trimis la o pagină foarte dubioasă din Brazilia, care la rândul ei citează un ong brazilian Ação Triângulo, ong care, din pură coincidenţă se ocupă cu strânsul de ulei de gătit folosit. Totuşi, pe pagina lor de f.a.q., tradusă gigea de google translate, nu zice nimic de milioane de litri de apă. Zice, în schimb, că uleiul formează o peliculă care blochează aerul şi apa. Ceea ce e fals, în primul rând fiindcă uleiul şi grăsimile sunt colectate la staţiile de tratare (cum vom vedea mai jos), uleiul e biodegradabil şi sub formă de emulsie (nu peliculă) când ajunge în bălţi şi lacuri.
Să revenim însă la originea susnumitului fapt. După ce am cernut prin zeci de căutări google şi sute de rezultate, aproape mi-am atins scopul:
The polycyclic (condensed) aromatic hydrocarbons present in WO in important concentrations[6] make them extremely hazardous to humans as well. According to calculations by Western experts[2], introduction of 1 liter of WO in bodies of water can poison up to 1 million liters of water, and the pollution is continuos, since these petroluem wastes are almost not hydrolyzed and their biodegradation is very slow. [subl. mea]
Fragmentul e dintr-un studiu rus, din care, slavă domnului, o parte e gratis. Din păcate, restul costă bani, altfel am fi aflat cine a făcut calculele acelea. Dar no contează foarte mult...
...fiindcă nu e vorba de ulei de gătit! Este vorba de produse din petrol şi uleiuri sintetice. Asta înseamnă acel WO: "wasted oil", care, conform wikipedia:
...is defined as any petroleum-based or synthetic oil that, through use or handling, has become unsuitable for its original purpose due to the presence of impurities or loss of original properties.
Dar şi din studiul de mai sus se spune foarte clar despre ce e vorba: "these petroluem wastes" şi în abstract: "petroleum-containing wastes in particular, such as waste oils (WO)."
Deci să fie clar: nu e vorba de un litru de ulei de gătit, ci de un litru de uleiuri industriale. Total altă mâncare de peşte.
1.1 1 milion de litri foloseşte un om pentru 14 ani. Depinde.
Un om are nevoie în medie de 3 litri pe zi (wiki). 1 milion de litri / 3 =333,333 de zile = 913 ani. Poate doar dacă calculezi nu pentru un om, ci pentru o familie (urban use), obtinem 1 milion de litri / 100 mc = 10 ani. (sursa; 100 mc i-am scos eu din fund ca o medie a consumului vestic. Dar e o aproximaţie bună). Sau cu alte statistici: 20 de ani (pentru un german în 1998; sursa)
Deci dacă e vorba doar de băut, vorbim de 913 ani. Dacă e vorba de toată apa folosită într-o gospodărire, da, atunci numărul 14 devine plauzibil. Asta nu e foarte important, dar, la fel ca numărul de "face" din mass, e un alt indiciu din puzzle.
În fine, să discutăm despre pusul uleiului în sticle. E o idee nici bună, nici proastă... deşi înclină spre proastă. Mai ales dacă sunt de sticlă sticlele. Fiindcă se sparg, chiar şi cele de plastic, atunci când trec prin compactoarele de gunoi, iar uleiul se va scurge în groapa de gunoi, unde, prin biodegradare, va contribui la emisiile de metan.
Mai ales, însă, dacă uleiul e pus în sticlă nu ajunge în chiuvetă/w.c. şi de acolo nu ajunge la staţia de tratare a apelor, unde să fie colectat şi reciclat. Da, staţiile de epurare au instalaţii speciale pentru îndepărtat grăsimile, fie ele pelicule, fie emulsificate. După care sunt reciclate. Wikipedia descrie câteva dintre aceste instalaţii.
Şi chiar dacă strângeţi uleiul folosit la prăjire (sau în salate), asta nu înseamnă că nu mai ajung grăsimi în chiuvetă. Uitaţi-vă la vasele pe care le spălaţi: câte sunt uleioase? Câte sunt acoperite de grăsime? Cine ştie, poate o dată la zece zile aruncaţi în chiuvetă echivalentul a un litru de ulei (sau poate la 20 de zile; depinde de ce mâncaţi).
Şi chiar dacă uleiul de gătit ajunge în natură, oare poluează el aşa de mult? În orice caz, nu ca WO de mai sus. Grăsimile vegetale şi animale sunt biodegradate de către microorganisme, în acest proces consumându-se oxigenul din apă şi sufocând vietăţile care trăiesc acolo. E un proces care se numeşte eutrofizare şi care se întâmplă oriunde oamenii varsă cantităţi mari de substanţe organice şi nutrienţi (fosfor/azot) în apă.
Şi chiar dacă într-adevăr uleiul de gătit se varsă pânza freatică, atunci aceea pânză freatică are probleme mult mai mari decât grăsimile: cianuri, fenoli, detergenţi, metale grele, substanţe organice, etc., tot ce înseamnă ape reziduale. Adică Dâmboviţa mai jos de staţia de epurare Glina...
Sfatul meu? Luaţi-vă gândul de la pusul uleiul în sticle, nu e atât de uşor să conservi şi să nu poluezi apa.
E nevoie de muncă şi sacrificii: nu folosiţi chemicale pentru curăţat (ci soluţii naturale, gen bicarbonat de sodiu, suc de lămâie, etc., dar care necesită mai mult efort), nu faceţi baie, ci duş, oprind apa când vă săpuniţi, opriţi apa când vă spălaţi pe dinţi, nu trageţi apa după pişu, numai după treaba mare, cumpăraţi-vă maşină de spălat vasele (da, consumă mai puţină apă decât spălatul manual), nu mai cumpăraţi sucuri gen cola (compania zice de 3.12 litri de apă pentru un litru de cola, dar alţii spun nouă litri, wiki), reparaţi-vă robintele să nu picure, nu beţi apă îmbuteliată. Vorbiţi cu reprezentatul vostru din Parlament să facă lobby pentru construirea de noi staţii de euprare.
Ca şi stinsul luminii timp de o oră, de care am vorbit, şi asta cu uleiul e unul din lungurile şiruri de pseudo-panacee ecologiste, gândite nu să schimbe ceva, ci doar să dea impresia de acţiune. Se spune că lucrurile mici contează; da, e adevărat. Însă în zilele acestea, cine ţine la planeta asta albastră trebuie să schimbe o întreagă sumă de lucruri mici... o viaţă.
G.
Read more....
