luni, 19 ianuarie 2009

Depravation

A fi burghez înseamnă a fi ipocrit.

To pay lip-service îi zice englezul. Când spui ceva doar ca să nu faci notă discordantă cu restul.

Ceea ce implică, bineînţeles, şi o doză mare de laşitate.

Reflecţiile de mai sus mi-au fost prilejuite de către un drăguţ articolaş pe un blog de piarist/advertiser/something. Bogdana Butnar se numeşte acest something şi da, face parte din tagma aia nesuferită şi inutilă a advertiserilor (subset al hoardei de zombi corporatişti). Într-o zi lumea va scăpa de ei, şi lucrurile vor fi un pic mai bune.

Postul în sine e foarte confuz. Şi scris într-o engleză cam dubioasă.

Începe tare: "turmoil, Gaza, suicides". Ce mai, apocalips.

But.

Vedeţi, problemele adevărate sunt altele:

"We are deprived of movies, books, exhibitions, music, series, posters, socks, boots, bags, stickers."

Bogdana se plânge că nu găseşte ciorapi şi tricouri. Şi filme recenzate pe nytimes. O situaţie comparabilă cu lipsa necesităţilor din perioada comunistă, când maică-sa făcea meditaţii pentru pâine şi haine. O situaţie comparabilă (şi încă în ce mod) cu Gaza...



"But now we have them, and somehow we are stuck at the stage where we enjoy being satisfied with the basics"

Exact. Săracii de noi. Oare vom supravieţui fără postere, cizme şi strickere?! Fără o geantă Luis Vetton, fără un televizor cu plasmă cu diagonala de 1 metru, fără DVD-playere, fără mii de CDuri pe care nu le ascultăm niciodată, fără cărţi pe care le citim fiindcă aşa e cool, fără telefoane cu cameră de 10 megapixeli, fără camere de 10 megapixeli, fără 200 de perechi de încălţăminte, Converse, Nike, Adidas, fără gellaskin care să protejeze iLaptopul, iPodul, iViaţa, fără un dildo, fără un iDildo, fără alt telefon, fără mâncare cu gust de petrol dar ambalată frumos, fără mobilă de la ikea, fără mobilă de la elvila, fără mobila de la sato, fără mobila de la kika, fără două maşini, Range Rover, Prius fiindcă ne pasă, fără snobismul burghez, fără egoismul burghez, fără superficialitatea burgheză fără tot consumerismul care ne distruge planeta şi sufletul şi mintea şi dragostea şi tot ce e frumos în existenţa asta scurtă şi de rahat...

Evident, nu. Bogdana, cel puţin. Incapabilă să perceapă viaţa altfel, o va înţelege mereu ca lucruri. Nu-şi mai poate imagina alte valori în afara celor materiale. Sigur, va repeta papagaliceşte sloganurile cool: "Salvaţi Darfurul", "Salvaţi planeta"; îşi va un titlu din glorie din a participa la LiveAid, Live Earth şi a stinge lumina timp de oră în semn de protest. Pe măsură ce alte lucruri devin la modă, le va face şi pe acelea.

În esenţă, e un mod de aparţine, de a nu te mai simţi izolat. E ca şi cum ar face parte dintr-o comunitate. Poate ar trebui să ne fie milă de ea; a nu fi capabil de vreun gând independent e o tragedie. Bogdana nu-şi mai pune întrebări; răspunsurile le-a găsit la demult la mall.

Citiţi şi recitiţi postul ei. Învăţaţi-l pe dinafară. Scrieţi-l pe o hârtie şi meditaţi la el în metrou. Ca o parabolă biblică, ca un koan zen, încapsulează perfect mii de pagini de comentarii pe marginea cotemporaneităţii. Titlul său este Deprivation, însă morala e una singură: Depravation.


G.

7 comentarii:

ktx spunea...
heh, one letter can make the difference
krossfire spunea...
Citat : Bogdana Butnar se numeşte acest something şi da, face parte din tagma aia nesuferită şi inutilă a advertiserilor (subset al hoardei de zombi corporatişti). Într-o zi lumea va scăpa de ei, şi lucrurile vor fi un pic mai bune.

Come on :)) ? Mai toata lumea e deranjata de cabotinajul ieftin al ''mondenilor'' si ''urbanilor'' insa intra in aceeasi categorie cu ultra tolerantii chiar daca din motive diferite.

Sansele sa dispara advertisingul sau ca Bogdana Butnar sa castige mai putin decat tine in viitorul apropiat sunt mici. Sansele ca indsutria asta sa se curate, sa ajunga la un nivel de profesionalism si interactivitate adevarata sunt ceva mai mari. Chestia asta se poate intampla prin evolutia oamenilor din domeniu sau prin angajarea altora noi.

Nu comentez cazul de fata (cel putin nu aici) dar el nu este singular. Vorbim totusi de un blog si de o parere , parere mult mai putin relevanta decat cea a fundamentalitilor care-i plang de dor lui Bush deja (poate-ti dau un link odata) si care considera Gaza o pedeapsa divina binemeritata.
Anonim spunea...
Zau, e de-a dreptul... trist.
Cristina
Blegoo spunea...
Fiecare cu ce il doare, Geo... care e problema? :)
Tu cu anarhismu' si nihilismu'... Bogdana cu filmele si tricourile... Krossfire cu posturi lungi si culturale...
eu cu latraturi si decoltee...
E loc pentru toata lumea, nu mai asculta la ce zice Al Gore si aia cu incalzirea globala.
Cum ar arata lumea... daca toti am fi ca tine? Si am gandi ca tine? :)
Ai vorbi singur la oglinda?
krossfire spunea...
Blegoo : Mi-ai amintit de sublimul episod din South Park cu Al Gore si ''The Man Bear Pig'' !
maria spunea...
hehe..I feel your pain.
E asa la moda sa fii pro-Obama, chiar daca nu ai habar ceea ce vrea sa faca, sa arunci sticla de cola intr-un cos mare separat, sa cumperi apa imbuteliata naturala.
Bleah!!
Basca sa ai sosete din bumbac (natural).Si sticker-e pe frigider din hartie reconditionata.
E acelasi "nici o masa fara peste "de pe vremea.
Moda..aroganta..un fel cusut cu ata alba de a spune ca ai atat de multe comparativ cu plebea ca ai ajuns sa te ingrijorezi ca ramai fara sticker-e.
Plus ca engleza din articol e greoaie.
Sergiu spunea...
Dacă un lucru bun ajunge să fie la modă, tu spui că nu mai e bun? Dacă atitudinea pe care o ai tu va ajunge să fie împărtăşită de majoritate (devenind astfel modă), ea nu va mai fi corectă pentru tine?