joi, 15 ianuarie 2009

Despre bookblog.ro (2)

...Şi cine te împiedică să citeşti, puţă?

— Pur şi simplu lipsa de cărţi.

El ne simte lipsa de înţelegere şi o remediază.

— Îmi veţi obiecta că tomuri sunt căcălău, spuse el, arătând spre librăria din vecinătate, la a cărei tejghea doi arabi privesc cu invidie spre nişte reviste porcoase îmbrăcate în celofan. Aparenţe, domnilor! Aparenţe! Înşelăciune! Fals şi uz de fals! De un sfert de veac nu mai există cărţi, fiindcă nu mai există autori. Cărţile autorilor, ale celor adevăraţi, le ştiu pe dinafară, de la Homer până la Louis-Ferdinand Céline. Îl ştiu pe Platon, îi ştiu pe Clément Marot, Louise Labbé, Montaigne, Corneille şi pe ceilalţi, toată lumea bună. Îl ştiu până şi pe Malraux, e bine? Dar în prezent totul s-a sfârşit - nu mai e nimeni. Pustiu! Oamenii prost informaţi se tem de sfârşitul lumii, când de fapt el a şi avut loc! Literatura de azi? Care? Nu mai există azi, deci nu mai există literatură. Din când în când, mânat de cine ştie ce diavol, intru pe la negustorii de hârtie numiţi încă librari - mă întreb de ce? Iau ceea ce ei spun că ar fi o lucrare proaspăt tipărită. O deschid. Îi arunc o privire furişă. Blestemăţie! O bălmăjeală de cuvinte. Faliment total ai ideilor! Mucegai al gândurilor! Şi ce mai sintaxă! Ce talmeş-balmeş! Ce uzurpare! Ce abuz de tiparniţă! Închid la repezeală volumul. Până nu mă vede cineva. Înapoiez deşertăciunea deşertăciunii. Golul îmi dă ameţeli, prieteni. Mă întorc la mine acasă, cu coada între picioare până la cotor, îndurerat, sărăcit. O, Doamne, pentru ce nu mai au ăştia nimic de spus şi nu ştiu nici măcar asta să spună? De ce şi-au pierdut limba? De ce se îndârjesc să-l batjocorească pe Gutenberg? De aici înainte literele s-au fosilizat. Citim cărţi cam cum am descifra nişte gravuri rupestre. Pleiada - şi gata. Dar asta e o chestie de demult. Fiindcă arta îmbătrâneşte. Rembrandt - bravo, dar la muzeu! Aţi vrea voi, ăştia, să trăiţi în tovărăşia unuia ca Rembrandt? Aşa că, de-a lungul timpului, Buffon, Voltaire, Rousseau... rahat! Da, domnilor...

San-Antonio - Dragă, pasează-mi microbii tăi


Îmi place bookblog.ro. Caracteristicile sale clasice de pseudocultură (sau, dacă preferaţi un clişeu, de fast-culture), niciodată schimbătoare, mă liniştesc. Surprizele sunt stresante. Bookblog e permanent în semidoctismul său. Ceea ce îl face cu adevărat delicios, însă, este capacitatea sa infinită de a servi ca avatar al inculturii. Chestie de-a dreptul impresionantă, dacă mă întrebaţi pe mine.

Despre San-Antonio nu zic nimic, e pentru connoisseurs; fragmentul de sus ilustrează perfect opiniile mele despre literatura contemporană pe care nu o citesc.


G.

12 comentarii:

Fen spunea...
Stiu ca am trecut in alt secol, dar...
San-Antonio nu e cam contemporan ca sa fie printre non-contemporanii pe care-i citesti?
krossfire spunea...
Ai putea avea surprize in ceea ce priveste autorii mari si proza in general. Acum depinde si cat de strans te tii de sensul literal al cuvantului ''contemporan''.

Cu bookblog nu am prea avut treaba. Am gasit si cateva recenzii ok, i-am explicat si unei domnisoare care se bagase in 1984 si Picnic la Marginea Drumului ca ar fi cazul sa mai citeasca pana sa ajunga sa surprinda complet cele doua creatii. Atunci cred ca mi-am luat si un ban pe IP dar la mine nu conteaza atat de mult treaba asta pana la urma :)
Anonim spunea...
Cata rautate! Ntz, ntz, ntz... :D

Extra pasajul din San-Antonio!
Dans les yeux d'Émilie spunea...
preeminenţa clasicilor, fara doar si poate? teribil de intolerant, spun.
Mircea Popescu spunea...
Incearca "Asylum".
Fluture spunea...
Americanii/englezii au preluat "connaisseur" de la mama lui (si sensul aferent) si l-au facut "connoisseur". Iar noi, doctii, il luam din engleza... ca niste adevarati "connoisseur"...
Geo Atreides spunea...
@fen eh, sunt cateva exceptii :)

@krossfire de gustibus, true, dar clasicii sunt maturi, vaccinati, vetted, de fapt. Sunt mai putine sanse sa fie maculatura, anyway.

@anonim DA!

@dans le yeux d'Emillie Of course, avem timp limitat.

@mircea popescu DA!

@fluture NU!

G.
Blegoo spunea...
Asta e post platit, Geo? :)
Hai, fi sincer...
Geo Atreides spunea...
M-ai prins, vrajitorule!
Ma plateste bookblog sa-i injur si sa le zic ca sunt burghezi :D

G.
Blegoo spunea...
Geo... a fost o latratura mica... asa... mai mult o maraiala. Doar sa nu iti inchipui ca esti de capu' tau, in anarhia ta... :)
Fluture spunea...
Geo, exact ce spuneam :-) Ia-l din franceza, asa cum e acum, nu asa cum era atunci si a ramas in franceza.

De fapt, stii ce, ia-l cum vrei tu...
ODO spunea...
G, eu stiu prea bine ce zici, si mi-e rusine de mine, dar oricat de cutremurator este de ex. Dostoievski, tot in cinismul lui Frederic Beigbeder ma regasesc. Stiu ca vb acum de lieratura pt. citit in tren/metrou/WC, dar trebuie sa recunosti ca in zile noastre este nevoie de multa hartie pentru a exprima un sentiment simplu, pur uman, fara sa o dam in patetism. Doar imagineaza-ti un Shakespeare contemporan. Ce ar mai scrie el intr-o lume in care robotizarea a stimulat ratiunea pana la inabusirea oricarei forme de nebunie? Cum sa te exprimi cand ai aflat ca nu exista nici adevar nici iubire nici zei? Cum sa explic asta fara sa fiu patetica? Ar trebui sa scriu si eu un roman de duzina, dar am treburi mai bune de facut pe principiul diy :).
Asa ca sunt si penibila si patetica si spun ca toata 'maculatura' contemporana este doar un strigat de ajutor,
deznadejde.

Nu am rabdare sa citesc din scoarta in scoarta ce se tipareste. Doar cartile teoretice ma atrag (deh, o fi bun si rationalismul asta la ceva, numai sa gasim un echilibru).

P.S. Sunt si exceptii printre contemporani. Recomand cu caldura sf-urile doamnei Ursula K Le Guin (taoist, anarchist, ethnographic, feminist, psychological and sociological themes)