vineri, 30 ianuarie 2009

Împotriva carităţii 2

Să presupunem că un nene are leucemie limfoblastică acută. Şi se duce la doctor, care îi spune:

"Există un tratament, chiar două. Ori citostatice, ori transplant de măduvă. Transplantul, pe care vi-l recomand, costă 150.000. de euro".

"Bine, zice acel nene, dar n-am bani de nici una".

"Îmi pare rău...", răspunde doctorul.

"Dar o să mor".

"...".

"Deci există un tratament, aş putea fi salvat... dar fiindcă n-am acei bani, nu o să o faceţi".

"Nu."

"Am copiii, o nevastă, o viaţă..."

"PAZA!"

Repetaţi scenariul cu mama cuiva bolnav, sau iubita, sau iubitul, sau fratele, fiica, etc.


Ideea că un om ar putea refuza altui om un tratament ce i-ar salva viaţa îmi repugnă, iar raţional nu o pot înţelege. Are ceva profund anti-human în ea. E ecoul unor timpuri imemoriale, când mârâiam unul la altul, aveam blană şi ne scărpinam în fund fără prea multe complexe.

Însă ce părere foarte bună avem despre noi azi. Ne considerăm civilizaţi. Ba chiar aveam tupeul să ne credem trans-animale, dincolo de animal. Evoluaţi. Inteligenţi.

Cazul Ericăi demonstrează exact contrariul.


Povestea e simplă. Căutaţi pe google "pentru Erika" şi vor curge rezultate gârlă. E ultimul caz la modă. "Salvaţi o viaţă la început de drum!" "Să pictăm/cântăm/zbenguim pentru Erika!".

De parcă ar fi un caz special. De parcă toţi restul copiiilor cu leucemie sunt trataţi fără nici o problemă, iar Erika, cumva, a scăpat printre ochiurile sistemului.

Care sistem nu mai are ochiuri demult. Un interviu cu Andreea Moicean, doctor la Centru de Hematologie si transplant modular, apărut în Deutsche Welle, este galeria ororilor pe care o cunoaştem cu toţii. Alt articol, legat de copilului Lianei Stanciu, detaliază la rându-i coşmarul care este medicina românească.

Şi acum spuneţi-mi, ce este mai raţional: să faci o campanie pentru o persoană, ignorând suferinţa celorlalţi şi sistemul profund stricat, sau o campanie naţională, care să modifice acest sistem, şi să garanteze că toate cele 500 de cazuri anuale vor fi tratate corespunzător.

În ultimă instanţă, ce se întâmplă cu Erika este o crimă. Deşi poate o vor salva într-un fel sau altul pe Erika, alţii vor muri, iarăşi şi iarăşi şi iarăşi şi iarăşi...

Dacă am fi avut de-a face cu fiinţe raţionale, numai şi un pic, soluţia ar fi fost simplă: schimbaţi sistemul. Lăsaţi campaniile care fragmentează atenţia şi aşa deficitară a burghezilor şi concentraţi-vă pe o luptă finală, a war to end all wars.

Tratând simptoamele va prelungi boala. Acţionând o singură dată, decisiv, cu forţă, vom putea salva mii de copii asemeni Ericăi.

De ce nu o facem?


G.

16 comentarii:

CST-Link spunea...
Ok, dilemele solomonice au solutii tricky, asta-i clar. Probabil ca cei pe care te enervezi, si care impart "ajutorul", trebuie sa aleaga, iar un criteriu (nu tocmai arbitrar) e cel financiar.

Dar, daca pricep bine titlul, vrei sa inlocuiesti solutiile benevole, rezultate ale apelului la constiinta, de genul caritatii, cu un sistem (fie el si schimbat, adaptat, otimizat, democratizat etc.)? Cam ciudata alegere pentru cineva care arboreaza steagul rosu-negru in banner-ul blog-ului...
Ghost spunea...
Bre, ai dreptate. Multa. Mare. La fel si cu multe alte chestii de pe la noi. Divide et impera, se numeste printzipul dupa care se actioneaza acilea, la noi, si functioneaza. Mai cunosc si eu destule chestii d-astea, ca mama are cancer tip 3. Sa vezi tu cum se mananca intre ei oncologii... Ioi.
krossfire spunea...
Pentru ca suntem romani, de-aia nu o facem . Mai are rost sa pui intrebarea ?

Parca si vad un Geo Atreides Senior Senior zicand ''Bai, ce au in special astia care s-au tirat din tara si de ce-i laudam ? De ce sa nu actionam si sa scapam acum de comunism ?'' (In spate, masinile Securitatii parcheaza scartaind...)
Fen spunea...
Si totusi, sistemul nu se poate schimba. Banii aia sunt necesari. Daca s-ar putea face tratament moca unora, de ce nu tuturor?
Tratamente gratuite inseamna ca spitalele si medicii n-ar mai face deloc bani, deci nu ar mai lucra, deci nu ar mai fi cine sa faca tratamentul. Fundraiserurile nu pot fi facute pentru toti, dar zic ca si o persoana careia i se da o sansa inseamna ceva.
Nu sistemul este dator sa asigure tuturor tratamentul, sistemul e dator sa le dea tuturor o sansa. Daca ei nu pot profita de aceasta sansa(din cauza lipsei banilor), este deja problema individului, nu a sistemului.

Si totusi, de ce nu sunt oamenii astia asigurati?
http://ec.europa.eu/employment_social/social_security_schemes/healthcare/e112/cost_ro.htm
ODO spunea...
@fen:Nu sistemul este dator sa asigure tuturor tratamentul

Pai daca sistemul nu este dator sa asigure tuturor tratamentul iar sistemul este reprezentat de stat cu institutiile lui si statul suntem noi inseamna ca noi nu suntem datori sa oferim ajutorul semenilor nostri? pe principiul "scapa cine poate", "supravietuieste cel mai puternic", toti suntem liberi tradus "lupul e liber sa manace oile"?...cam haotic....
Ellodya Black spunea...
m-ai atins la coarda sensibila. de fapt la doua dintre ele: una care tine de omul "superior" (si chiar aveam in plan sa scriu ceva pe tema asta de indata ce gaseam o farama de timp) si a doua, cea legata de medicii de la noi.

foarte pe scurt...
legat de prima idee, parerea mea este ca ne supraapreciem ca specie. doar pentru ca avem capacitatea de a rationa nu inseamna ca o si facem. sunt multe persoane care imi par mai putin inteligente chiar si decat hamsterii mei (luati separat). sper sa reusesc sa detaliez asta candva.

apropo de spitale, medici si alte minuni am si mai multe de zis. este revoltator modul in care sunt tratati oamenii la noi in spitale. chiar si atunci cand problemele sunt minuscule si ar trebui rezolvate cu un pocnit de degete lucrul asta tot nu se intampla. de multe ori un pacient trebuie doar sa fie consultat pentru a se constata ca solutia este foarte simpla. si totusi oamenii astia mor pentru ca nu se uita nimeni la ei, de cele mai multe ori din cauza banilor.

cand m-am operat de menisc (floare la ureche nu? asa ar fi trebuit...) am asteptat 45 minute cu perfuzia in vena pe masa de operatie (care se batzaia sus-jos la comanda asistentei care se plictisea si avea chef de distractie) ca sa vina anestezistul care nu se intalnise in timp util cu mama care sa-i umfle buzunarele. a si tipat la ea in ideea ca nu a actionat mai prompt. tot el unui alt pacient i-a returnat plicul cu mentiunea ca "a fost informat gresit". adica pusese prea putin. si aici vorbim de cateva milioane nu de zeci sau sute de mii de euro. cand in joc sunt din ce in ce mai multi bani medicii se vor deranja din ce in ce mai putin sa se implice in cazul in care nu-si primesc partea. la noi medicina nu se face din pasiune, din dorinta de a ajuta oamenii sau de a face ceva bun pe lumea asta. ci doar din lacomia pentru bani. nu cotizezi, nu se uita nimeni la tine. cam asta e principiul. erica a avut noroc de parinti celebri si de-asta e tratata altfel. daca esti muritor de rand nu ai nici o sansa pentru ca nu contezi, esti doar unul dintre cei multi, fara identitate, care fac umbra pamantului degeaba.
Anonim spunea...
cateva din motivele pentru care nu actionam:
- 90% dintre noi suntem egoisti
- 90% dintre noi suntem mari de gura, slabi in fapte
- 90% dintre noi suntem ignoranti
- 90% dinte noi tipam doar cand ne doare pe noi
- 90% dintre noi credem intr-un motto ingrozitor de neadevarat: "cu o floare nu se face primavara"

ioana
myke spunea...
De ce nu initiezi tu o campanie de nivelul asta? Ai idee cat de greu e sa strangi macar 25 de mii de euro? Ca sa nu mai vorbesc de 150 de mii, ce sa mai zic sa schimbi un intreg sistem.

Daca stam doar si ne plangem si venim cu solutii doar din gura, atunci o sa moara toti aia 500. Asa, facand ceva , putem salva macar 2-3 pe an. E putin, dar e mai bine decat nimic.

Eu incerc sa strang 25 de mii de euro pentru o fosta eleva din liceul meu. Incerc sa organizez un concert caritabil din care ar rezulta cel putin 5 mii de euro. Stii cat de greu gasesc trupe care sa cante? Vita de Vie au deja 3 concerte caritabile luna asta. Al patrulea ar insemna ca 80% din concertele lor sa fie moka in februarie. Multe alte trupe nu vor sa intre in hora asta. Sau vor bani. Nu mult, dar eu nu am de unde sa le dau.

Am dat mailuri la sponsori. Din 7 nu mi-au raspuns decat 2. Si aia mi-au spus ca nu mai fac sponsorizari sau donatii.

Si sa ai pretentia ca oamenii sa fie operati gratuit... esti naiv. Asta e lumea in care traim. Da, ar fi frumos ca toti cei care au nevoie de operatie sa aiba acces la banii din fondul ala national. Pentru ca exista o lege prin care statul poate plati intergral operatia cuiva. Dar sunt mii de cazuri si bani pentru doar cateva zeci.

Eu te sfatuiesc sa incerci sa faci ceva in legatura cu asta. O sa vezi cat de greu e. Si te sfatuiesc sa nu abandonezi. Pentru ca daca esti insistent, in timp tot o sa obtii ceva. Eu am mers pe principiul asta si mereu am avut rezultate.

Asa doar sa stai sa arunci cu pietre... asta e usor, asta fac si betivii din carciuma toata ziua.
Maria spunea...
multumesc myke, touche! foarte bine zis! well, geo?...
Maria spunea...
@ ellodya - cat iti inteleg frustrarea! dar sunt tare curioasa ce o sa se intample cu operatia mea de genunchi din aprilie. tot pe banii "guvernului" o sa ma operez, o sa fie ceva mai complicat decat o meniscotomie, si o sa implice si recuperare, si fizioterapie, si tot tacamul. nu stiu la ce sa ma astept, dar parca simt ca n-o sa fiu tratata la fel de scarbos ca-n romania. poate englezul e mai cu manere. i'll let you know. sunt tare curioasa.

sau poate solutia e sa plecam naibii toti din romania. boicot in masa.
Stefania spunea...
Sistemul trebuie sa aiba grija de noi toti pentru ca suntem cetateni, (platitori de impozite) chiar daca nu ne permitem asigurari. Sansele egale incep cu dreptul la sanatate.
Asta nu inseamna ca medicii sau cercetatorii si producatorii de medicamente nu trebuie platiti bine, dar nu se justifica preturile exorbitante ale operatiilor sau ale tratamentelor, decat poate la modul cinic: ai nevoie de ceva foarte rau deci esti dispus sa platesti oricat. Macar daca aceste costuri ar fi proportionale cu veniturile sau averea fiecaruia. Dar ce se intampla este ca bogatii au mai multe sanse de a fi sanatosi decat saracii. Ceea ce este cu atat mai crud in cazul copiilor, pentru ca nu au ales in ce familie se nasc.
Gigga spunea...
Discutii.. Unele/unii criticand pe cei care "doar discuta"..

Abia astept/am un semn de la cine vrea sa [mai] si actioneze
[o723.28.14.16]. In directia si scopul pe care le crede corecte. Apropo, Geo, de ce "sau" or "in loc de"?! De ce nu "SI"? Ca mod de gandire, dar si k sol.practice: eficientizare. Acolo unde/cand se poate. Cazul de fata ESTE unul. Si stim ca e stringent.

Noi avem ca prioritate zero copiii. In ordinea gravitatii si a urgentei. Actionam in orice directie. Felationarea
nesi(m..)stemului inclusa, Geo. Si inlocuirea cu un Sistem. Verificat deja in alte parti ca functional. Si corect.
Anonim spunea...
Te inteleg!
Dr.A spunea...
Sa rezolvi problema ar insemna in primul rand ca toata lumea sa plateasca asigurari de sanatate in mod corect pe orice venit.

Aici cred ca ii pierzi pe toti "jurnalistii", fotbalistii, starurile etc ...
Spiritul timpului spunea...
'Sistemul ne reprima pe toti, dar tot cei dependenti de profit tind sa-l intretina...'
aurica spunea...
ideea ta este buna, dar fiecare ajuta cu cat poate. pentru corporatii care au niste bugete de cheltuit la capitolul dat inapoi la societate ar putea face ceva la scara mai mare.