vineri, 10 aprilie 2009

Civika

De când activez, oamenii mi-au spus mereu aceeaşi lucru: N-am ştiu că... {plantaţi, ecologizaţi,faceţi food not bombs, e miting, e acţiune}. În România nu exista o platformă care să centralizeze toate proiectele într-un loc, să nu obosească voluntarii căutându-le. Oamenii foloseau masiv, şi din păcate încă mai folosesc, yahoo groups în loc de altceva, ceea ce mi se pare deosebit de ciudat. Mai nou, au fost câteva tentative (platforma mai mult verde, eVoluntariat), dar timide.

Cred însă că noul proiect al lui Dan Dumitrescu, civika.ro, este ceea ce am aşteptat până acum.




Care e scopul ei? Să reunească activiştii cu proiectele.

Nu vă speriaţi de cuvântul activist. Nu înseamnă că trebuie să ieşi în fiecare weekend la plantări. Tot ce cere civika de la tine e un minim o oră pe lună. Atât. O oră în care să faci ce vrei sau ce ştii tu: aduci o sapă, sau faci un banner, sau faci sandvisuri, sau faci babysitting pentru alţi voluntari care n-au cu cine să-şi lase copiii.

Important e să faci ceva pentru comunitate.

Chiar şi un proiect. Chiar dacă nu eşti ONG (iar dacă eşti, e ok). Ştii o şcoală fără calculatoare? Perfect, faci un proiect de strâns second-handuri de la oameni. Scrii în proiect pe civika că ai nevoie de cineva cu maşina, cineva care să-ţi scrie profesional un text, cineva care să facă un banner, etc.

Important e să faci ceva pentru comunitate.

Sunt foarte entuziasmat de partea asta: oameni care se adună, se auto-organizează şi muncesc pentru alţii, nu pentru ei, nu pentru bani, nu pentru faimă. Doar să ajute. E un concept profund umanist, e ceea ce înseamnă, de fapt a fi om. (şi e şi un concept anarhist, dar să trecem peste :))

Detaliile tehnice... foarte uşor de folosit şi cu un design ergonomic şi aerisit (ceea ce apreciez în mod deosebit). M-a speriat form-ul mare de completat la înscriere, însă e necesar şi nu te întreabă de chestii prea intime, ci necesare (ca de exemplu ce competenţe ai). Să citiţi contractul care vă va veni cu emailul de verificare, veţi vedea că nu merge cu şoşonele şi cu lucruri făcute in dulcele stil clasic românesc. Amâni un deadline de mai mult de trei ori, you're out (de exemplu). Personal aş vrea să văd un api şi rss feeduri peste tot unde pot fi puse rss feed-uri, dar nu asta e important acum.

Important e să vă duceţi să vă înscrieţi. După care să vă convingeţi şi prietenii să o facă.


G.

2 comentarii:

Laetitia spunea...
Imi cer scuze ca postez aici, nu are legatura cu post-ul de fata.
Ci cu cel legat de Saint-John Perse.
Mi se pare foarte util faptul ca poetul e mentionat si ca ii este oferita o pagina.
Caut de ceva vreme o traducere a operei poetice a lui S-J.P., si e foarte greu de gasit in anticariate, si biblioteci chiar.
In vol. Poeme al lui A. Rau sunt doar selectionate anumite poezii ale lui S-J.Perse, probabil din cauza dificultatii traducerii.
Cautam un volum care avea o grafica frumoasa si niste desene.
Anyway, din pacate nu am reusit sa descarc fisierul de pe rapidshare, pare un tip de document ".rar". nu stiu cu ce program sa il 'unzipez', as fi recunoscatoare daca mi-ati spune cum.
Multumiri :)
Geo Atreides spunea...
Am adaugat si o varianta .zip, uitati-va din nou si downloadati-o, merge cu winzip.
Fisierele .rar se deschid cu winrar-ul (un fel de winzip).
Editia, da, avea si desene (de Damian Petrescu). Nu cred ca exista vreo alta editie de Saint John Perse in afara de cea a lui Aurel Rau (destul de extinsa, insa), cel putin nu in circulatie.
Data viitoare puteti lasa comentariul la postul cu Perse, e absolut ok :)
G.