Drawing - infographic
Click for bigger
- foarte superficial tratată problema
- este despre înclinarea de a-l fraieri (de bani) pe altcineva
- da, becali nu face şmecherii mici
G.
Read more....
G.
Read more....
Alaltăieri am făcut chiftele, azi am încercat hamburgeri. Şi vegani pe deasupra. Adică aceeaşi reţetă, plus nişte pâine în apă şi făină, minus ouălele.
Şi iată ce minunăţie a ieşit:

Cine ar mânca la McDonald's când îşi poate găti asemenea bucate? Vegane? În propria casă?
CINE DOMNILOR CINE
G.
Read more....
Azi am încercat (şi în final reuşit) să fac o chestie destul de complicată. Anume să gătesc chiftele din soia.
De fapt, din texturat de soia. N-am văzut pe la noi seminţe sau făina de soia. Probabil sunt la magazinele bio, unde costă de te rupe.
Să fim înţeleşi de la început: Aceasta nu e o reţetă.
Aceasta e o epopee.
Fiindcă eu n-am mai făcut vreodată chiftele. Vegetariene sau altfel.
Am folosit 3 pungi de texturat, adică 300 de grame; 2 cartofi mari (cred aveau împreună peste 600 de grame), un morcov mare, ouă (3+2, explic imediat :(((( ), ceapă (două).
Iar reţeta (în linii generale) am luat-o de pe un ambalaj de texturat.
Am fiert întâi texturatul, împreună cu o ceapă (din principiu), vegeta, nişte legume deshidratate (erau prin zonă). 20-30 de minute să zicem.
Între timp am curăţat un cartof şi am început să-l dau pe răzătoare. Dar în reţetă nu scria pe care parte a răzătorii... Aşa că o jumătate l-am dat pe mare şi cealaltă pe mai mic.
Tot pe mare am dat şi morcovul.
Cred că trebuia pe mic.
Am tăiat cele două cepe mărunt şi le-am adăugat şi pe ele.
După ce s-a fiert texturatul de soia, l-am spalat în apă rece şi l-am pus la stors. Scurs. Undeva p-acolo.
Şi s-a scurs... credeam eu. Experienţa (de acum, nu atunci când găteam) e că nu l-am lăsat să se scurgă suficient.
Bun. Îl iau, îl arunc peste leguminoasele rase şi tăiate, bag şi 3 ouă. Fiţi atenţi la ouă, că va fi o problemă.
E timpul pentru condimente: pentru carnea de porc şi niţică vegeta.
Şi frământ.
Amestec.
Omogenizez.
Rezultatul e ceva oarecum asemănător cu o pastă de chiftele... dar nu chiar. E apos. Foarte apos. Hm, nu-i bine.
Mai adaug un cartof. Ras mărunt.
Nimic.
Încerc să prăjesc. Chifteaua n-are consistenţă. Se descompune grosier prin uleiul încins (prea încins).
Ok.
Nu mă panichez. Sunt un bărbat puternic şi inteligent. Am idei: Ce-ar fi să trec chestia aia prin maşina de tocat? Ar fi bine.
Iau chestia aia şi, storcând-o înaine (e apoasă, serios), o toc. Oh, cum o toc mărunt.
Şi este bine. În sfârşit e o pastă clar asemănătoare cu ce-am văzut la papa când făcea chiftele (cu carne şi cu foarte mult demult).
Aici mă opresc şi am următorul raţionament: pasta mai are nevoie de două ouă (altele nu mai aveam în casă), fiindcă storcând-o, s-au dus alea trei de mai înainte.
Cam dubios, dar au ajutat, pasta devenind şi mai închegată şi firmă.
După care lucrurile au devenit simple: în ulei, un ulei cald, focul l-am lăsat la medium mic. Lăsam chifteaua să prindă o crustă, după care o întorceam. Şi tot aşa. Nu le-am mai trecut prin făină (n-aveam prin casă), dar au ieşit.
Prima (deci prima prima) mea chiftea vegetariană:

Şi toate chiftelele gătite, au ieşit vreo 14:
...plus punga asta de deşeuri organice. Are vreun kil jumate, două.
Ştiaţi că "aproape 79% din deseuri sunt reprezentate de deseurile menajere si asimilabile, din care aproximativ 45% le reprezinta deseurile biodegradabile" [Sursa].
Dacă am strânge resturile biodegrabile şi le-am composta am reduce cu aproape cantitatea de gunoi! (urban producem 18960 tone gunoi pe zi, din art. citat).
Da, ştiu că n-am unde să duc punga aia şi tot la ghenă ajunge, dar dacă am colecta toţi selectiv aş avea unde s-o duc. Ba chiar cu niţic efort am ajunge la zero-waste stream.
În fine.
Lecţii învăţate: cartofi prin răzătoarea mică, totul prin maşină, după care adăugate ouălele.
Lucruri de pus data viitoare: verdeaţă.
Lucruri de gândit până data viitoare: e posibil să fie făcute fără ouă? Vegan adică.
Lucruri de încercat: hamburgeri (pasta prăjită pe plită, nu în ulei).
Sunt foarte mulţumit de cum au ieşit; datorită condimentelor, au avut gust 99% (adică practic acelaşi) cu o chiftelele făcută din carne.
Poftă bună!
G.
Read more....

Am descoperit de curand gapingvoid.com si am decis ca si eu pot si ca si eu vreau. Nu arată cum aş fi vrut eu să arate, dar merge. E primul! Mai important decât cum arată (ar trebui să nu fie nimic, dar trebuie să mă scuz şi eu cumva) este că reprezintă o asumare a unei acţiuni. Care trebuie să continue, da Geo, altfel devenim ridicoli.
Vorba lui Ostap Bender: S-a spart gheaţa, domnilor juraţi!
G.
Read more....
Sau, titlu alternativ, "Geo Atreides: The Beginnings".
Când eram eu mic şi aveam vreo 14 ani, învăţam la şcoala generală nr. Miguel de Saavedra Cervantes. De unde erau câţiva paşi până la Clubul Copiiilor sector 6.
Paşi pe care de altfel i-am făcut.
În clasa a VI-a (cred).
Acolo am activat la cercul de informatică şi cel de biologie. Îmi pare rău că nu m-am dus şi la cel de creaţie artistică, aş fi scris un post mai bun şi care să nu semene a compunere. Dar asta e, dă-i bătaie băiatule, că mult mai este d-aici.
La cercul de biologie am învăţat primele noţiuni de ecologie; acolo am făcut primele acţiuni şi am mers prima dată în deltă. Toate acestea alături de o extraordinară profesoară (Alexandrescu Ionela) şi organizaţia Salvaţi Copiii.
Ne numeam pe atunci Planetari şi eram în competiţie cu celelalte cluburi din alte sectoare. La un moment dat chiar am jucat o piesă de teatru la sediul Ministerului Mediului.
Fun, fun, fun.
Ei bine, de curând am găsit revista Planetarii, unde se vorbeşte de echipajul nostru.
Şi, mai ales, de mine.
Cu poză.
Deci da. Peste ani se pare că am rămas filozof şi glumeţ.
Numai că acum eu aş pune ghilimelele la glumeţ.
G.
Read more....