You will have to get used to living without results and without hope.

marți, 26 ianuarie 2010

Am apărut în Capital

S-a întâmplat exact ce scrie în titlu.

AICI.

Din păcate n-au reuşit să-mi scrie cum trebuie adresa. Asta e. Poate corectează mai târziu.

Eu aş fi linkat către pagina asta.

În alte ştiri, în curând o să mai iasă şi alte cărţi. De exemplu, am scanat Arta iubirii de Ovidiu. Dacă vreţi, scanez şi la cerere, în următoarele condiţii:

1. Să fie ceva scump la librării sau anticariate (peste 45 RONi, cu prioritate cărţile noi)

sau să fie ceva

2. Rar

sau să fie ceva

3. Fantastic de util.


G.

Read more....

vineri, 22 ianuarie 2010

Cretinul zilei: Makavelis (şi alţii)

N-ar trebui să scriu la furie şi când sunt mort de somn, mai ales în rubrica asta.

Dar asta e, când citeşti porcării ca asta trebuie să te manifeşti cumva.

E vorba de un minim de bun simţ -- ca atunci când te ştergi la fund de rahat. Nu poţi să te duci să te culci plin de rahat, nu?

Dacă vă închipuiţi că o să stau să argumentez de ce "nu donez bani ălora din haiti fiindcă nici ei mie" e o idee cretină, atunci vă înşelaţi. Mi se pare atât de evident, încât am impresia că cei care trebuie să fie convinşi de argumente ori au IQ-ul sub 80 ori trollează.

Mor de semn, deci concluzia: Be excellent to each others. Don't be sociopathic dicks.


G.



Read more....

miercuri, 20 ianuarie 2010

Hipcrime

Autori care au modelat cu autoritatea lor secole întregi de cultură europeană sunt, practic, abandonaţi. Numai o minoritate de excentrici mai citeşte acum texte care pentru antecesorii noştri erau deprinderi gimnaziale curente: Cicero şi Epictet, Marc Aureliu, Maxim Mărturisitorul, Thomas à Kempis, Meister Eckhart, Montaigne sau Pascal.

-- Andrei Pleşu


Fără comentarii... poate în afară de ăsta.


G.

Read more....

joi, 14 ianuarie 2010

O nouă prigoană împotriva cărţilor

Îmi închipui, dintr-un orgoliu nemăsurat (dar pe deplin justificat), că mă pricep la scris.

Dacă ar fi adevărat, aş putea să descriu oroarea, spaima şi uimirea care m-au cuprins citind presa de azi.

Dar nu pot.

E dincolo de cuvinte. Desfide raţiunea, logica şi bunul simţ. E o tragedie, nu, o farsă -- e istoria care se repetă.


A început cu Adrian Năstase, scriind pe blogul său de zvonuri de mutare a Parlamentului în sediul viitor al Bibliotecii Naţionale şi transformarea Parlamentului în mall.

A continuat cu Silviu Prigoană, care a dedicat un post întreg ideii, din care spicuim:


Este timpul ca Parlamentul [...] să ocupe un spaţiu adecvat funcţiilor sale, un spaţiu modern, neenergofag şi cât mai ecologic cu putinţă. Am sugerat mereu şi susţin în continuare că actualul sediu în construcţie al Bibliotecii Naţionale (care nu a fost niciodată Bibliotecă Naţională) ar fi cea mai bună alegere. [subl. mea; sursă]

Şi a sfârşit absolut halucinant tot cu Prigoană, într-o declaraţie dată Mediafax:


"Este vorba despre un proiect de lege pe care peste două săptămâni o să îl depun în Parlament, de mutare a Parlanentului României în Biblioteca Naţională. Acolo nu a fost niciodată Bibliotecă Naţională, a fost o clădire construită de Ceauşescu în vederea creării unei biblioteci, ea a rămas în paragină de 20 de ani, acum a început într-un avânt pionieresc Ministerul Culturii să facă investiţie de 64 de milioane de euro, aşa-numitul Mall Cultural, dar eu cred că 300 de deputaţi sau senatori sau cum va fi în unicameral, au loc acolo, în clădirea aceasta, iar această minunată clădire să aducă plusvaloare poporului român" [subl. mele; sursă; de văzut şi asta]

Ce ironic este domnul Prigoană! "Avânt pionieresc"! Adică un fel "Hai lăsaţi joaca, copii, şi lăsaţi oamenii mari şi importanţi să-şi facă treaba lor mare şi importantă". Lui i se pare că sediul Bibliotecii e perfect pentru parlament, că în locul rafturilor cu cărţi trebuie să fie rafturi cu legi meschine şi nedrepte, că în locul studiul trebuie să fie bişniţa legislativă, iar în locul cititoriilor să apară cei 300 de grăsani.

Ce nume potrivit are: Prigoană! Prigoană împotriva cărţilor, prigoană asemănătoare cu cele anti-intelectuale ale regimului comunist, Prigoană ce nu crede că o Bibliotecă aduce plusvaloare unui popor, dar un parlament da.

Această idee e un rug, e bezină şi chibrit...

Suntem singura ţară din Europa a cărei Bibliotecă Naţională, păstrătoare a peste 13 milioane de cărţi, cultura unei ţări întregi, nu are sediu. Înţelegeţi imensitatea acestui lucru? Singura ţară din Europa fără Bibliotecă Naţională. Iar când în sfârşit construim şi facem ceva, se trezeşte o ceafă groasă să ne trimită înapoi în Evul Mediu.

Aşa cum nu ne pasă că Bucureştiu îşi pierde podoabele sale unice, de neînlocuit (Henriette, iartă-ne!), aşa nu ne va păsa când Biblioteca Naţională va fi trimisă din nou în exil. Sigur, eu şi încă câţiva nebuni vom face zgomot, un marş sau un miting unde nu vor veni decât nişte ongişti pe care nu-i ascultaţi niciodată. Dar oamenii mari vor zâmbi îngăduitor, gen "săracii nebuni", şi îşi vor vedea de treaba lor. Biblioteca va fi alungată şi Parlamentul se va muta, cu un grohăit triumfător, în locu-i.

Cum de altfel e şi normal... în România.


G.

Read more....

Răspuns fugar unui post despre căsătoriile gay

Am câteva puncte sensibile care, abordate cu prostie, ură şi intoleranţă, mă înfurie imediat. Se lasă cu înjurături ("cretin"), ignore, unfollow, block.

Ceea ce, trebuie să recunoaşteţi e de foarte mult bun-simţ: Nu stai la discuţii cu proştii. N-am răbdarea necesară şi îmi pare sincer rău pentru asta.

Se ştiu aceste sensibilităţi ale mele: respectul faţă de celălalt (în speţă: drepturile minorităţilor etnice şi sexuale), libertatea proprie (consumul de substante toxice, suicidul şi prostituţia), respectul faţă de natură şi încă multe altele, gravitând în jurul ideilor de libertate şi respect.

Din când în când însă, se întâmplă să găsesc (sau să inspir) posturi la care răspund... aş zice aproape cu bucurie, deşi, în mod cert, ideile prezentate acolo mă amuză, în cel mai bun caz (prin naivitatea lor), sau îmi repugnă în cel mai rău.

Un asemenea post este acesta, scris de @andreea_janina. Opriţi-vă aici şi citiţi-l, că nu e rău (laud cam mult, dar când eşti obişnuit cu dobitoci gen arhi sau visurât...).


Andreea susţine câteva lucruri:

0. Biblia defineşte ce este normal.

1. ...iar căsătoria între homosexuali e anormală.

2. Dacă o legalizăm, şi alte comportamente vor fi considerate normale.

3. Copiii vor fi afectaţi negativ (deşi acest punct e mai neclar).

4. Avem nevoie de reguli, pentru a nu-i afecta pe ceilalţi

5. Una din aceste reguli, stabilite de societate (sau de majoritatea ei), este că oamenii sunt deranjaţi de căsătoria între homosexuali.


Sper că am extras esenţialul şi că n-am înţeles prost ceva.

Toate aceste puncte le aud frecvent (într-o formă sau alta), când vine vorba de căsătoriile gay. De aceea am şi ales să răspund postului Andreei.

Să le luăm pe rând.

0. Biblia este deosebit de fantezistă când vine vorba de prescris lucruri: interzice lucrul sâmbăta, să nu mănânci porc, grăsime, sânge, fructe de mare, să nu te tatuezi, sclavia e instituţie ce trebuie respectată, tinerele virgine pot fi considerate pradă de război, femeile n-au voie să aibă autoritate sau să înveţe bărbaţii, etc [Sursa].

Şi, bineînţeles, homosexualii să fie linşaţi.

Când alegi Biblia ca referinţă şi ghid moral, o să descoperi, la o citire mai atentă, că e plină de chestii ca cele citate mai sus. Iar problema este că nu poţi să alegi ce-ţi convine: Tot ce-i acolo e cuvântului Domnului, reconfirmat până şi de Iisus (Matei 5:17-19) şi, bănuiesc eu, tot ce-a prescris Dumnezeu trebuie respectat exact cum a fost prescris. Pe de altă parte, dacă alegi, atunci după ce criterii o faci? De ce să alegi un verset din Ecleziast ce spune că dragostea e între bărbat şi femeie şi să-l ignori pe acelea care zice să linşezi homosexualii?

Mi s-ar părea corect, în cazul în care alegi ce vrei din Biblie, să nu o foloseşti ca autoritate morală -- e ca şi cum ai spune că eşti tovarăşul lui Fane Spoitoru fiindcă blocul tău e pe aceeaşi stradă cu vila lui. Nu, e doar o coincidenţă că împărţiţi aceeaşi stradă... sau, în cazul Bibliei, câteva percepte, principii, legi.


Bun. Mai departe:


oficializarea casatoriei intre gay poate avea un impact moral negativ asupra umanitatii. Ca azi legalizam casatoria intre persoane de acelasi sex, maine legalizam marijuana, ca oricum nu e mare lucru, cu indulgenta, ii mai lasam si sa traga pe nas si poate intr-o zi, va fi absolut normal sa-ti dea cineva in cap pe strada, ca sa-ti fure poseta.
[...]
Mi-e teama de consecintele si de impactul pe care il poate avea asupra dezvoltarii psihicului uman, astfel incat derogarea de la niste reguli sociale si morale, ar putea conduce la o “mutatie” a psihicului si a conduitei omului.


Altă versiune, mai brutală, a argumentului e cel cu pedofilia şi zoofilia ("Întâi homosexualii, după care pedofilii şi zoofilii!!!1").

În logică acesta e un sofism, numit "al pantei alunecoase": dacă se întâmplă A, atunci sigur va urma B şi C şi D până la dezastrul final., aşadar, trebuie interzis A.

E posibil ca acest lanţ de evenimente să se întâmple, iar argumentul să fie valid, dar e nevoie ca acest lucru să fie stabilit factual. Adică pe teren.

Ne putem uita la ţări unde căsătoria între homosexuali are acelaşi status legal ca şi cea dintre hetereosexuali şi putem cerceta consecinţele sociale ale acestui act. Aceste ţări sunt: Olanda, Belgia, Canada, Spania, Norvegia, Suedia şi Africa de Sud (care e o surpriză pentru mine, una extrem de plăcută, de altfel; altă surpriză este Albania, care pregăteşte legalizarea).

Avem astfel câteva ţări cu culturi foarte diferite (şi foarte asemănătoare) între ele : nimic mai uşor ca un sociolog să studieze şi să scrie studii despre ce s-a întâmplat după legalizare.

Studii pe care le promit altă dată, însă (în caz că le găsesc). Dar nu pare să fi sosit apocalipsa nici în Canada, nici în Africa de Sud, nici în celălalte.


3. Copiii

Copiii vor fi bine mersi. Citiţi pe wikipedia ce părinţi minunaţi sunt homosexualii. Citiţi acolo fragmentul dintr-o declaraţie comună, susţinută în faţă instanţei, de către The American Psychological Association, American Psychiatric Association şi National Association of Social Workers. Citiţi un studiu de American Academy of Pediatrics, care spune că "Peste 25 de ani de studii au demonstrat că nu există nici o relaţie între orientarea sexuală a părinţiilor şi înclinaţiile (adjustment) emoţionale, psihosociale şi behaviorale ale copiiilor".

Dar, spune Andreea: "Nu vreau sa vina copilul meu acasa si sa ma intrebe de ce mama colegului de banca este barbat."

La asta, recunosc, nu ştiu ce să răspund (şi am mai auzit-o de foarte multe ori). Doar că e puţin caraghios să nu laşi doi oameni să se căsătorească fiindcă nu poţi explica ceva propriului tău copil, pe care îl creşti cu mânuţa ta.


4. Reguli


De ce sa respectam regului? Pentru ca fara ele ar fi haos. Pentru ca nerespectandu-le, poti incalca drepturi si principii ale altor oameni. Pentru ca libertatea ta nu poate fi nelimitata, iar limita exista acolo unde aduci atingere semenilor tai. Si daca semenii tai au stabilit de comun acord ca ii deranjeaza ca tu sa faci un anumit lucru, trebuie sa respecti asta, pentru ca nici tie nu-ti convine cand semenii tai iti aduc atingere prin libertatile lor.


Ca anarhist sunt absolut de acord cu paragraful de mai sus...

...în afară de partea cu "semenii tai au stabilit de comun acord ca ii deranjeaza".

Aici avem o problemă.

Odată, demult, semenii mei au stabilit, de comun acord că sclavia este ok din punct de vedere moral şi că pogromurile sau programele eugenice sunt, de asemenea ok. Şi încă multe alte orori de felul acesta.

Eu cred în altceva. Cred că regulile nu se găsesc în Biblie sau în ceea ce se întâmplă să creadă o majoritate la un moment dat. Cred că există anumite drepturi absolute, independente de ceea ce gândeşte o societate, o cultură sau alta. Sunt acele drepturi (reguli, dacă vreţi) care ne definesc ca oameni, nu animale. Cred că încă le căutăm, că în mare le-am găsit, şi că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului le aproximează cel mai bine până acum.


N-am trecut în detaliu peste tot postul Andreei. Nu asta era intenţia mea. Am discutat doar ideile generale, idei comune la oponenţii căsătoriile gay; din motive de spaţiu şi atenţie n-am insistat pe răspunsurile mele. Dar, în viitor, promit să mă ocup mai în amănunt de probleme ridicate aici, căci mai e mult de spus.


G.

Read more....

joi, 7 ianuarie 2010

Fastfoodul, Statul şi soluţiile facile

Pe principiul istoric al fumăritului (vezi lunga şi luminoasa perioadă fanariotă), la vreme de gaură în buget mai punem de o taxă.

Pe fast-food.

Superficial, o idee bună: se reduce epidemia de obezitate (şi restul de boli asociate), şi vin bani la buget care se duc spre tratamentul celor deja atinşi.

Aşa cum există şi accizele şi taxele pentru alcool şi băutură; iar într-o lume mai bună, cum ar fi şi accizele şi taxele pentru droguri.

Dar dincolo de această privire superficială se schimbă lucrurile.

Ce înseamnă fast-food? Cum defineşti ce e bun şi nutritiv şi ce e dăunător? Te duci la elementele de bază (grăsime, carne, zaharuri, E-uri, etc) sau la produsele finite (hamburgeri, sucuri carbogazoase, chips-uri, etc)? Dacă alegi să taxezi produsele finite, de ce ai taxa un hamburger şi nu şunca sau o costiţă? Sau chiar smântâna de 20% grăsime...

Ar putea taxa tot ce are un conţinut mai mare de grăsime şi/sau zahăr. Rişti însă în felul acesta să atingi alimente de bază (sau tradiţionale) pentru o anumită pătură socială. Margarina e esenţială în multe familii sărace.

Însă dincolo de metodologie, problema de bază este alta: de ce ar interesa Statul ce bag eu (am folosit special verbul a băga) în mine? Sunt adult şi e dreptul meu să devin obez, diabetic, cu cancer la plămâni sau să supradozez. Ca multe altele (sinuciderea, profesia, orientarea sexuală, garderoba, gusturile muzicale, etc), e o decizie pe care o iau eu pentru mine, ce nu afectează pe nimeni altcineva.

Argumentul pentru taxele "de sănătate" e că, având un sistem medical public şi universal, alegerile pe care le facem (ţigări, băutură, droguri, mâncare) au un efect asupra societăţii, prin presiunea pe care o pun asupra sistemului.

Este adevărat; pe de altă parte, deja plătim contribuţii la acest sistem. În acele contribuţii nu sunt deja incluse probabilităţile şi costurile de a deveni obez? Dacă da, atunci o taxă pe fast-food devine inutilă. Dacă nu, atunci de ce nu scrie undeva că "obezitatea şi diabetul II nu sunt acoperite de asigurarea publică, costurile urmând să fie suportate integral de către pacient"... şi atunci din nou taxa devine inutilă.

În cazul al doilea (costuri suportate de pacient), se poate argumenta că bolile nu au drept cauze doar fastfood-ul sau ţigările sau alcool şi că ar fi nedrept să punem un nefumător, de exemplu, să-şi plăteasca tratamentul pentru cancerul de plămâni.

La fel, în primul caz, dacă am mări contribuţia la asigurările medicale, am fi nedrepţi cu cei ce aleg să trăiască un stil de viaţă sănătos, fără fastfood.

Orice om inteligent ar trebui să trateze Statul, mereu, cu o foarte multă suspiciune. Orice om ar trebui, când citeşte propuneri de legislaţie (care trec sau nu), să-şi pună mereu problema nu dacă aceea legislaţie îi încalcă libertatea, ci cât de mult i-o încalcă. Trebuie să se întrebe, printre altele (multe altele), dacă nu există alternative.

S-ar putea, de exemplu, să se reducă TVA-ul pentru legume şi fructe, TVA care este acum la 19%; sau chiar scăderea taxelor pentru sălile şi terenurile de sport. Această măsură însă nu aduce bani la buget, dimpotrivă (pe termen scurt, cel puţin). S-ar putea institui obligativitatea unor analize bi-anuale de colesterol şi alţi factori şi reducerea şi creşterea contribuţiei sociale în funcţie de aceştia; dar această măsură pare a avea o metodologie complicată (ce factori, ce valori, fraduare, etc), şi o logistică aşişderea (să zicem că 15 milioane de români ar trebui să-şi facă analize bi-anual: asta ar însemna în jur de 80.000 de analize pe zi, timp de 365 de zile).

Poate s-ar putea taxa toate localurile care vând mâncare. Deşi în felul acesta s-ar putea aduce bani în plus la buget, ai creşte fiscalitatea şi posibilitatea de a trimite anumite unităţi în zona gri sau neagră a economiei. Iar anumite sortimente (chips-urile şi sucurile) ar rămâne netaxate.

Până la urmă, însă, cred că un studiu economic (mai multe, în mod ideal) sau o analiză de cost sau orice altceva care arată a documentare şi cercetare, ar ajunge la concluzia de bun-simţ că sănătatea într-o societate cu resurse finite e o problemă foarte complexă ce nu poate fi rezolvată uşor. Ne-ar spune că ar trebui făcute multe lucruri, unele mai mici, altele mai mari, cuprinzând multe aspecte ale societăţii, de la nutriţie la sport şi educaţie.

Ce nu ne-ar spune e să fim mereu cu ochii pe Stat, locul de unde se decide asupra corpului şi buzunarului nostru; un rău necesar (în anii 2010 în care scriu aceste cuvinte), e de datoria să fim vigilenţi şi gata să ne opunem când un birocrat, din pur comfort intelectual, alege soluţia cea mai simplă (şi deseori cea mai ineficientă). Sau riscăm un stat doică, ce sufocă libertatea pe care în teorie o protejează. Drumul spre totalitarism e pavat cu intenţii bune...

Şi, ar spune unii, cu hamburgeri şi cremvuşti.


G.

Read more....

duminică, 3 ianuarie 2010

Drawing - trendysexycool


subvertingcapitalism geo atreides drawings
Click for bigger



G.

Read more....

vineri, 1 ianuarie 2010

Artificii!

Fiind eu acasă, şi având la îndemână un Canon PowerShoot A530, iaca am făcut nişte poze, la cumpăna dintre ani, la trecerea dintre ani... la Revelionul 2009.

Click for bigger.



revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

revelion 2009 poze artificii geo atreides revelion 2009 poze artificii geo atreides

Expunerea a variat între 30 de secunde şi 120. Am tras RAW-uri. Camera este tunată cu chdk.


G.

Read more....