luni, 29 martie 2010

Chef de ducă, chef de plantare

Am chef să ies din betoane şi să mai ascult liniştea câmpului.

Linişte pe care sunt convins că mulţi dintre noi nu mai are idee cum sună (sau, de fapt, cum nu sună).

O să mă duc miercuri la o plantare maimultverde:


http://maimultverde.ro/blog/?p=686


lucru pe care de altminteri vi-l doresc şi vouă. Abia aştept să stau de dimineaţa până seara în câmp, fără lappie, fără telefon, fără nimic, eu, lopata şi puietul. Relaxare de burghez, bineînţeles, relaxare de om care nu îşi rupe spatele în fiecare zi cultivându-şi câmpul.

Deşi, ca burghez (locuitor al oraşului, adică), tot visez la o mică grădină de zarzavat, undeva departe, lângă un râu leneş de câmpie, care să-mi ude pogonu', ignorând cu bună ştiinţă munca grea necesară pentru a smulge roadele pământului. Îmi închipui, ca burghez, că voi avea timp să citesc, să scriu, să fac ce vreau eu.

E simplă viaţa la ţară -- e atât de simplă, încât fiecare zi e o luptă. o luptă dusă în sărăcie şi în mizerie. Nici n-avem idee ce fel de oameni se nasc , trăiesc şi mor pe ogoare... Nu o să înţelegem niciodată cât abrutizează un pământ roditor şi ne vom minţi cu mitul ţăranului român (înţelept şi muncitor). Din când în când, câte un scriitor (de exemplu Balzac, în Ţăranii) le povesteşte vieţile; îl citim şi uităm.

În fine.

Miercuri sunt pe ogor. Veniţi şi voi.


G.

0 comentarii: